Totuşi… unde sunt evreii?

Reblogged from Armonia Magazin SUA: 

evreiIată o întrebare care pentru mulți cercetatori și  istorici devine tot mai actuală.

Un prim răspuns, și fără  un efort deosebit, este la îndemâna oricui: în primul rând, în Israel, (re) înființat la 14 Mai 1948 și asezat in limitele ținutului istoric biblic, iar în al doilea rând în diaspora, evrei răspânditi aproape peste tot, în rândul multor națiuni.
Astfel, printr-un simplu calcul statistic, ajungem la concluzia că numărul evreilor din întrega lume se ridică la aproximativ 10 milioane (8 milioane populatia statului Israel, la care se adaugă aproximativ 2 milioane din diaspora).
Comparand însă relitatea cu unele profetii biblice făcute  de Însusi  Dumnezeu, si redate in cartea Geneza, unii  istorici sunt predispusi să ridice câteva semne de intrebare privind răspunsul enuntat in titlul :”Unde sunt totusi evreii ?”

Read more ….

Credinţa, un dar al tău!

„Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari” Proverbe 18:16

Evrei capitolul 11 este adesea considerat „galeria credinţei”. Se menţionează două grupuri. Primul grupul, cei care „au scăpat de ascuţişul săbiei” (Evrei 11:34). Al doilea grup, cei care „au murit ucişi de sabie” (Evrei 11:37). Tuturor ne-ar plăcea să facem parte din primul grup, dar Biblia spune că ambele grupuri „au fost lăudaţi pentru credinţa lor” (Evrei 11:39). Mesajul se poate parafraza astfel: „aceşti oameni ai credinţei au murit fără să primească ce le-a fost promis, dar totuşi crezând. Cum au putut? Ei au văzut promisiunea de la distanţă…” (Evrei 11:13). Credinţa lor i-a ţinut concentraţi!

Uneori credinţa este un instrument al schimbării; alteori este un mijloc de supravieţuire. Este ceea ce-ţi dă tenacitatea de a te încrede în Dumnezeu când voinţa Lui pare să se bata cap în cap cu a ta. Deseori credinţa ta este desăvârşită mai mult pând lucrurile nu se schimbă decât atun­ci când se schimbă. Nu ai nevoie de credinţă pentru ceea ce vezi sau pentru ce ai atins deja; ai nevoie de ea când viaţa nu mai are sens, când nu poţi explica de ce mor bebeluşii, sau de ce îţi pierzi locul de muncă, ori când căsnicia nu merge, sau când cei răi prosperă, ori când cei buni mor, sau când cei neprihăniţi suferă, ori când cei buni nu au parte de alinare. Credem că există un singur rezultat bun, acela pe care îl dorim noi. Nu, noi trebuie să ne încredem în caracterul şi în planul lui Dumnezeu; în ceea ce este El şi în ceea ce face El. Trebuie să-L vedem la lucru în orice ni se iveşte în cale. Si chiar când nu-L vedem, trebuie să ne încredem în El, ştiind că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).

Ai înţeles? Toate lucrurile!

 

Ai o naştere „aleasă”?

Evreii care au trăit înainte de Hristos au ţinut o evidenţă foarte strictă a strămoţilor lor. Arborele lor genealogic îi identifică drept israeliţi veritabili, descendenţi direct din Avraam. Aceasta îi face să se simtă beneficiarii uor privilegii speciale acordate copiilor lui Dumnezeu. Mulţi dintre cei „născuţi bine” ajunseseră să-i privească cu dispreţ pe cei ce nu aveau sânge evreiesc „pur”, considerându-i chiar „câini” şi necuraţi”. Pentru ca un străin să poată deveni evreu, el trebuia să fie „tăiat împrejur” şi apoi să ţină Legea lui Moise. În funcţie de neamul din care face parte, pentru un astfel de străin trebuiau să treacă între patru şi zece generaţii până avea dreptul să fie considerat evreu. În vremea aceea era foarte important să te naşti într-un neam ales!

Odată cu venirea Domnului Isus Hristos în lume, s-a inaugurat un nou standard al naşterilor. De-acum nu mai este nevoie ca cineva să fie tăiat împrejur sau să ţină Legea pentru a fi acceptat de Dumnezeu în familia sa: „ci că în orice neam, cine se încrede în El şi lucrează neprihănir este primit de El” (Fapte 10.35).

Totuş, naşterea noastră este importantă în ochii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „carnea şi sângele nu pot moştenii împărăţia lui Dumnezeu” (1Cor. 15.50). Pentru că toţi suntem „născuţi din carne” (Ioan 3.6), firea noastră pământească nu ne dă dreptul să avem acces liber în Împărăţia lui Dumnezeu. Ca să poâi intra în Împărăţia cerească spirituală a Domnului trebuie să te naşti din nou, de data aceasta „din apă şi din Duh”.

Ca şi Nicodim, ne vine să întrebăm: „Cum se poate face aceasta?” (Ioan 3.9). Ioan ne explică: „Dar tuturor celor ce L-au primit , adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul  să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12). Dumnezeu ne dă viaţă spirituală în momentul în care ne supunem Lui şi-L primim în inimă pe Isus, Cuvântul vieţii.

Ce poţi să pui despre naşterea ta? Este doar din carne sau ai trăit-o şi pe cea din Duh? În ce categorie eşti aşezat? În final, marea deoasebire se va face între cei care au primit sau n-au primit oferta lui Dumnezeu.

Pietre de aducere aminte…

Fără nici o îndoială, avem o memorie selectivă! Dacă ne face cineva de 9 ori bine şi o singură dată rău, ce ţinem minte?

Ţinem minte ce vrem noi şi ce ne place, dar uităm adesea lucruri importante.

Dumnezeu are o problemă cu memoria noastră selectivă. Uităm prea adesea exact lucrurile de care ar vrea El să ţinem cont. Avem o problemă de comunicare. Noi spunem: „Doamne aduţi aminte de mine! Nu uita de problemele mele!” Dar Dumnezeu ne răspunde: „Bine! Dar nu uita nici tu de Mine şi de voia Mea!”

Există probleme de comunicare ori de câte ori suntem preocupaţi de propriile noastre interese.

În Iosua 4.1-24, Dumnezeu este gata să facă o minune şi vrea ca acest eveniment să nu fie uitat, ci să rămână  o lecţie transmisă din generţie în generaţie.

La scară mai mică despicarea Iordanului, era o repetare a despicării apelor Mării Roşii, şi ca o piedică în calea uitării Dumnezeu le porunceşte evreilor să scoată 12 pietre din albia râului Iordan şi să le ridice într-un monument. Care v-a fi lecţia pe care trebuie să o ţină minte evreii?

1.  Posibilităţile lui Dumnezeu sunt nelimitate. Nu există lucruri pe care să nu le poată face Dumnezeu pentru binele poporului Său. plăgile din Egipt, minunile de la Marea Roşie, minunile din pustia Sinai, şi acum despicarea Iordanului erau tot atâtea exemple care ilustrează această idee.

2. Posibilităţile lui Dumnezeu sunt la dispoziţia celor plăcuţi lui Dumnezeu.

3. Posibilităţile lui Dumnezeu sunt zădărnicite de neascultarea şi păcatul nostru.

Ne aflăm „la o singura generaţie de sălbăticie”. Dacă copii noştri nu vor prelua de la noi credinţa în Dumnezeu şi umblarea după voia Lui, generaţia de mâine va fi la fel de „sălbatică” ca şi cea de pe vremea Canaanului. Iar peste păcat şi fărădelege vine întotdeauna judecata lui Dumnezeu. Chiar dacă au beneficiat de minunile din Egipt şi de la Marea Roşie, evreii necredincioşi au trebuit să piară în pustie.

„Dumnezeu nu are nepoţi.” Fiecare generaţie şi fiecare suflet în parte are responsabilitatea să nu uite de Dumnezeu şi să-şi însuşească moştenirea de credinţă a părinţilor lor.

Doamne ajută-ne să ne aducem aminte de tot ce ai facut tu pentru noi!