Rugăciunea Întregii familii

„…aduceţi cererile voastre la cu­noştinţa lui Dumnezeu, prin rugă­ciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Filipeni 4.6

O mamă, crescută după principii creş­tine, a păstrat obiceiul de a-l pune pe băieţelul ei să spu­nă o rugăciune înainte de culcare: „Doamne Isuse, binecuvintează-l pe tata, binecuvinteaz-o pe mama şi fă din mine un copil cuminte!” Într-o seară, după rugăciune, co­pilul o întrebă pe mama lui: „Te rogi şi tu?” – „Da, câteo­dată.” – „Iar tata?” – „Nu ştiu, cred că nu.” – „Dar, mamă”, replică micuţul, „un băieţel ca mine nu se poate ruga pentru întreaga familie. Şi voi trebuie să mă ajutaţi.”

Aceste cuvinte simple au pătruns în inima mamei. De atunci a început şi ea să se roage, iar mai târziu a pre­luat această lucrare în cadrul familiei şi soţul ei.

S-a spus că rugăciunea este respiraţia sufletului, un contact permanent cu cerul, unde sunt adevăratele in­terese ale creştinului. Conţinutul rugăciunii este la fel de diferit ca nevoile noastre. Forma sa poate consta în laudă, mulţumire, rugăminţi, câteodată un strigăt după ajutor sau o rugăciune stăruitoare. Să ne rugăm când suntem singuri, în cercul familiei sau împreună cu alţi creştini! Dumnezeu apreciază rugăciunile noastre, pen-|ru că ele sunt expresia încrederii noastre depline în El. Dumnezeu ascultă rugăciunile şi răspunde la ele aşa cum consideră El că este bine şi la timpul Său.


Rugăciunea în familie

Rugaciunea in familie – Pregatirea

Una dintre cele mai mari prioritati ale lui Dumnezeu este pastrarea relatiilor de familie. Dumnezeu a proiectat casatoria (Geneza 2:18, 24) si familia pentru a-Si indeplini planurile si a ne imbogati vietile (Psalmul 127:3). Odata ce tehnologia a crescut nivelul de trai si a permis familiilor sa fie accesibile din punct de vedere electronic, s-a redus comunicarea. Se observa din ce in ce mai frecvent cum parintii si copiii se distanteaza unii de altii emotional si spiritual. In cele din urma, in aceasta era a comunicarii aflate pe muchie de cutit, familia esueaza si in comunicarea cu Dumnezeu prin omiterea rugaciunii impreuna ca familie.

Familia este stabilita prin creatie divina, insa Satan foloseste diferite imprejurari pentru a isca certuri si a crea dezbinare in relatii (Efeseni 4:26-27; 1 Petru 5:7-8). Majoritatea familiilor au putine activitati impreuna, focalizandu-si toata atentia asupra televizorului sau computerului. Pierzand dialogul cu membrii familiei, parintii si copiii pierd unitatea data de Dumnezeu prin rugaciune.

Rugaciunea in familie – Privilegiul


Poate ne aducem aminte de cunoscuta rugaciune din copilarie: “Dumnezeu e mare, Dumnezeu e bun. Ii multumim pentru aceasta mancare” (n.tr. rugaciune cunoscuta in contextul american). Ca si copil care se gandeste la probabilitatea ca o “faptura” ascunsa sa fie la el sub pat, ma rugam: “Daca mor inainte de a ma scula, te rog, Doamne, sufletu-mi a lua”. Unele familii poate aleg rugaciuni scrise sau repetarea unor rugaciuni, pe cand altii prefera rugaciuni spontane, mai putin structurate. In ambele cazuri, rugaciunea este un privilegiu care necesita un angajament intre parinte si copil, cat si cu Dumnezeu. A-L include pe Dumnezeu in circumstantele zilnice il ajuta atat pe parinte, cat si pe copil sa se inteleaga unul pe altul. Avand libertatea de a se ruga impreuna ca si familie, familiile devin parteneri care pun baze spirituale solide casei lor (1 Corinteni 3:9,11).

Rugaciunile in familie se extind dincolo de mancare si culcare. Nevoile noastre se exind dincolo de hrana si temeri. Familiile ar trebui sa discute si sa se roage impreuna pentru diferite subiecte. Integrand un verset sau mai multe versete din Biblie (Efeseni 6:1-3) in rugaciune, copiii pot fi incurajati sa se roage lui Dumnezeu ca sa-i ajute sa asculte de parinti. Parintii isi arata ascultarea fata de Dumnezeu respectandu-se si purtandu-se frumos unul cu altul (1 Petru 3:7). Copiii experimenteaza siguranta cand sunt martori rugaciunilor pe care le inalta parintii catre Dumnezeu. Cand o mama cauta sa-I placa lui Dumnezeu in rugaciunile ei, Dumnezeu ii rasplateste familia (Proverbe 31:10-12; 28-29). Daca tatal isi asuma responsabilitatea de lider spiritual, Dumnezeu ii binecuvinteaza familia (Geneza 18:19). De exemplu, copiii vor alerga la Dumnezeu constant, daca parintii lor ii incredinteaza in mainile iubitoare ale lui Dumnezeu.

Rugaciunea in familie – Protectia

In rugaciunea impreuna cu familia este important sa ne amintim ca Tatalui nostru ceresc Ii place sa vorbeasca cu copiii Lui, si ca El Se ingrijeste de toate problemele lor. Faptul ca stim ca El ne protejeaza si ne izbaveste de toate temerile noastre ne da o pace nepretuita si unitate in familie. Rugaciunea impreuna cu familia le permite copiilor sa-si marturiseasca preocuparile in mod simultan parintelui pamantesc si parintelui ceresc “Ava, adica Tata” (Romani 8:15). Cand fiica noastra a fost mica, citeam Romani 8:38-39, iar apoi ne rugam, multumindu-i lui Dumnezeu pentru dragostea Lui si rugandu-L sa o pazeasca pe fiica noastra, care atunci era in clasa I. Multi ani mai tarziu, cand fiica noastra a mers la facultate, rugaciunile noastre ca familie ne-au unit si mai mult, stiind ca Dumnezeu este credincios.

Beneficiile rugaciunii in familie au un impact extraordinar asupra parintilor. Lipsa unui serviciu poate sa rupa o casnicie si o familie. Cand Dave a ramas fara serviciu acum 8 ani, era distrus. Copiii au inceput sa se roage pentru tatal lor inainte si dupa scoala. Dave si Christy au impartasit cu copiii nevoia lor pentru calauzire si resurse financiare. Dave isi aduce aminte: “Erau zile in care eram frustrat si nu am avut nici o odihna. Atunci unul din copii a pus mana pe umarul meu si s-a rugat lui Dumnezeu ‘sa-l ajute pe tata sa nu fie suparat si pentru oameni buni care sa-i dea lui tata un serviciu”. Dave a marturisit ca simtea cum inima lui era pazita, chiar protejata, ori de cate ori familia lui se ruga cu el. Cand si-a gasit serviciul perfect, intreaga familie a adus multumiri lui Dumnezeu, iar copiii au inteles partea lor vitala in rugaciune (Filipeni 4:6-7). Rugaciunea pune un gard de protectie in jurul familiilor.

Rugaciunea in Familie – Prioritatea

Desi rugaciunea in familie este eficienta pentru intarirea relatiilor dintre membri, de multe ori este greu sa fie gasit un timp specific pentru rugaciune. Parintii abordeaza rugaciunea in familie cu cele mai bune intentii doar ca un timp de rezolvare a conflictelor. Un parinte se poate simti necalificat sa conduca rugaciunea, crezand ca comunicarea cu Dumnezeu va fi ineficace. Iata cateva linii calauzitoare pentru a stabili rugaciunea in familie ca o prioritate zilnica:

Transpune in cuvinte tot ce te necajeste, indiferent cat de mic este lucrul acela (1 Petru 5:7).
Invita-L pe Dumnezeu sa-ti descopere planurile, scopul si dorinta Lui pentru viata ta (1 Ioan 5:14–15).
Marturiseste-L pe Dumnezeu ca si Cap al familiei tale (Deuteronom 6:5–9).
Priveste la Dumnezeu smerit si asteapta raspunsul Lui (Marcu 11:22–25).
Rugaciunile in familie … tot ce cer ele este T.I.M.P.

sursa. resurse pentru familie

Din nou acasă

Vreau să vă salut din nou dragii mei, după aproape 7 zile în care am fost plecat în zona Bistriţei împreună cu familia unde am vizitat neamurile din partea lui Suzy. A fost o săptămână excelentă!

4 Iulie 1998 – 4 iulie 2010, 12 ani împreună!

Astăzi America împlineşte 234 ani LA MULŢI ANI!

Tot astăzi dar cu 12 ani în urmă împreună cu scumpa mea soţie Suzy am spus un DA în faţa lui Dumnezeu şi am ales să mergem împreună pe calea vieţii. În toată perioada aceasta Dumnezeu ne-a binecuvântat, cu două fete minunate Dorothea-Carmela şi Alexandra-Manuela.

Pentru toate vrem să-i mulţumim lui Dumnezeu în această zi specială pentru întreaga noastră familie!

NOI DOI PE O BANCĂ ÎN PARC!                           FETELE NOASTRE MINUNATE!

Duminica, ziua confiscată şi de comunişti şi de capitalişti

Ultima zi a săptămânii, dedicată odinioară pioşeniei şi odihnei, a fost desacralizată în Epoca de Aur prin chemarea la muncă patriotică. Nici în democraţie nu s-a revenit la sensul ei iniţial.

Dimineţile de duminică îi găseau pe strămoşii noştri în genunchi, la biserică, iar după-amiezele învârtind hora în mijlocul satului. Era zi sfântă, aşa că gospodinele nu îndrăzneau nici măcar să măture praful din faţa porţii ori să bage aţa-n ac.

A venit apoi comunismul, care a desacralizat cât a putut ziua de duminică, chemând lumea la muncă patriotică sau la diverse alte activităţi, exact în orele în care băteau clopotele bisericilor.

Democraţia a venit cu libertatea de a alege, iar astăzi, fiecare se raportează cum vrea la ultima zi a săptămânii: unii i-o dedică relaţiei cu Dumnezeu ori cu familia, alţii o sacrifică în birou de dragul carierei şi, foarte mulţi, aleg să îngroaşe audienţele televiziunilor.

Între slujba de birou şi cea din biserică

Călin şi Roxana sunt doi tineri clujeni, căsătoriţi, care lucrează câte zece ore pe zi, şi nu de puţine ori sfârşitul de săptămână îi prinde în faţa calculatoarelor făcând rapoarte pentru firma la care sunt angajaţi. Deşi au crescut amândoi în familii în care participarea la slujba de duminică era lege, nu au mai călcat pragul bisericii din ziua în care şi-au pus pirostriile.

„Am renunţat la mersul la biserică, însă un lucru mi-a rămas clar întipărit din copilărie: interdicţia de a munci. Mama îmi dădea peste degete când făceam treabă duminica şi mă ameninţa că mă bate Dumnezeu”, îşi aminteşte fata.

Pentru a scăpa de mânia Celui de Sus, Roxana munceşte sâmbăta, atât pentru casă, cât şi pentru serviciu. „Duminica nu mai am energie să fac nimic. Chiar şi să ies la un film e un efort prea mare.”

Comunismul a ciuntit din sacralitate

Ziua de duminică a căpătat chipul şi valorile vremurilor istorice traversate. Sociologul Cristina Tîrhaş spune că putem vorbi de trei etape semnificative: societatea tradiţională – creştină, comunismul şi democraţia actuală. În prima perioadă menţionată, a merge la biserică şi a lăsa la o parte lucrul erau norme nediscutabile. Tot atunci, ultima zi a săptămânii avea o funcţie puternică de socializare.

„În perioada comunistă s-a petrecut desacralizarea şi trivializarea zilei de duminică, prin prisma sistemului de muncă: dacă se munceau şase zile la serviciu, cea de-a şaptea era dedictată muncii acasă: curăţenie, mâncare şi tot ce era de făcut în casă. În plus, o treime din totalul duminicilor dintr-un an erau alocate muncii patriotice”, spune sociologul.

În vremurile respective, oamenii au început să se raporteze la zilele săptămânii total altfel faţă de cum o făcuseră până în comunism: zilele de lucru se bucurau de mare preţuire socială, în vreme ce forţa religioasă a duminicii pierdea din intensitate.

Odată cu instaurarea democraţiei, unii au redescoperit sacralitatea duminicii, poate nu cu aceeaşi intensitate ca în trecut. Alţii, o văd pur şi simplu ca pe un prilej de relaxare, de distracţii.

Ziua care te înnobilează

Preotul Titus Dumitrică spune că duminica este Ziua Domnului, aşa că un bun creştin trebuie să o dedice în primul rând relaţiei cu Dumnezeu: „Aşa cum a zis Sfântul Ioan Gură de Aur, Dumnezeu i-a lăsat omului şase zile şi una singură a oprit-o pentru el. Nu este o zi pe care Divinitatea i-o confiscă omului, ci o zi în care îl înnobilează”.

Preotul precizează că a participa la slujba de duminică nu este suficient: „Se cer o atitudine mai tolerantă în familie, milostenie faţă de semeni şi activităţi care să îmbogăţească spiritual”.

Să redăm duminica familiei!

Pe considerentul că sfârşitul de săptămână trebuie petrecut în familie, multe state din Europa şi din Statele Unite încurajează activităţile de familie.

Deputatul Marius Dugulescu pregăteşte un proiect de lege prin care, spune el, să redea ziua de duminică familiei şi Bisericii: „Încă există angajatori în România cărora nu le poţi spune că nu poţi merge duminica la serviciu pentru că vrei să participi la slujba de la biserică şi să stai cu familia. Proiectul meu este unul de «însănătoşire morală». Am locuit câţiva ani în SUA, iar în zona în care am stat, magazinele erau închise până după ora 13.00, oră la care ieşea lumea de la biserică. De asemenea, există state în care duminica se interzice comercializarea alcoolului”.

Deputatul nu ştie încă ce măsuri legislative concrete va propune, însă ar putea fi vorba de interzicerea muncii în sectoarele în care nu e nevoie de „foc continuu” şi chiar închiderea magazinelor.

„În comunism s-a desacralizat ziua de duminică: dacă se munceau 6 zile la serviciu, a şaptea era dedicată muncii acasă.”
Cristina Tîrhaş, sociolog

OBICEIURI

Oamenii cu carte nu se uită la televizor

Studiile sociologice arată că o mare parte dintre români îşi petrec timpul liber, implicit duminica, în faţa televizorului. Sociologul Cristina Tîrhaş spune că peste 60% dintre români aleg această metodă de relaxare, dar că interesul pentru televizor scade pe măsură ce cresc veniturile şi nivelul de educaţie.

Un studiu realizat în 2009 de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii arată că persoanele cu studii superioare preferă să-şi petreacă timpul liber în afară, să meargă la teatru, la film sau să citească o carte, decât să stea cu mâna pe telecomandă.

Cât despre mersul la biserică, potrivit unei cercetări a Centrului de Studii Sociocomportamentale “Avangarde”, 20% dintre români merg săptămânal la slujba religioasă.

Sursa. Evenimentul Zilei

Duminica în familie – iniţiativă legislativă

Să redăm duminica familiei!

Pe considerentul că sfârşitul de săptămână trebuie petrecut în familie, multe state din Europa şi din Statele Unite încurajează activităţile de familie.

Deputatul Marius Dugulescu pregăteşte un proiect de lege prin care, spune el, să redea ziua de duminică familiei şi Bisericii: „Încă există angajatori în România cărora nu le poţi spune că nu poţi merge duminica la serviciu pentru că vrei să participi la slujba de la biserică şi să stai cu familia. Proiectul meu este unul de «însănătoşire morală». Am locuit câţiva ani în SUA, iar în zona în care am stat, magazinele erau închise până după ora 13.00, oră la care ieşea lumea de la biserică. De asemenea, există state în care duminica se interzice comercializarea alcoolului”.

Sursa. informatia famliei

Nu lăsa televizorul să-ţi educe copilul

Deşi unele programe TV sunt educative şi antrenante, copiii, fie ei preşcolari, fie ei adolescenţi, se pot lăsa influenţaţi de anumite mesaje negative transmise în cadrul unor emisiuni sau reclame.

Programul strict îl fereşte de pericole

Studii realizate în SUA au demonstrat că expunerea zilnică la violenţa prezentată la televizor poate face copilul mai agresiv şi mai puţin sensibil la emoţiile reale.

De asemenea, copiii pot urmări programe care prezintă obiceiuri nesănătoase sau utilizarea drogurilor sociale, precum ţigările sau alcoolul, şi le pot considera drept modele. Aceştia sunt uşor influenţabili şi vor prelua mesajul ca fiind pozitiv. Şi reclamele sunt periculoase, deoarece prezintă de cele mai multe ori alimente nesănătoase.

Nu-i place şcoala. Iată ce poţi face!

Cum să-i descoperi talentele ascunse

Pentru a putea supraveghea informaţiile la care se expune copilul ar fi bine să stabileşti pentru copil un set de reguli: între ce ore are voie să stea în faţa televizorului, care este limita maximă admisă de timp petrecut la televizor şi care sunt programele permise. Cel mai bine este să alcătuieşti un program de privit la televizor în familie şi să-i explici copilului informaţiile pe care le-ar putea percepe greşit.

Blocaţi programele neadecvate

Orice companie de transmitere prin cablu a canalelor de televiziune ar trebui să comercializeze nişte dispozitive denumite cipuri, responsabile pentru codarea sau chiar pentru blocarea definitivă a unor canale TV la alegere. Este indicat să apelezi la aceste dispozitive şi să nu ai încredere că micuţul „va întoarce capul” la scenele necorespunzătoare.

Explică-i la ce riscuri se expune

Prea mult timp pretrecut în faţa televizorului poate creşte riscul de obezitate, susţin specialiştii. Explică-i copilului cum poate înlocui programele TV cu mişcarea fizică. Încearcă să îl atragi către un sport anume, care să îl ajute să se dezvolte armonios.

Nici jocurile video nu sunt mai sănătoase

La fel ca şi programele TV, jocurile video pot include scene de violenţă extremă, îndemnându-i pe cei mici la acţiuni nepotrivite. Redu pe cât posibil orele petrecute în faţa jocurilor video, explicându-i copilului că există jocuri reale mult mai interesante, care îl solicită mai mult şi îl ajută la creştere şi la dezvoltare. Poţi încerca să îi povesteşti despre jocurile copilăriei tale.

Şi Internetul poate fi periculos!

Internetul poate prezenta foarte multe capcane pentru copii şi pentru adolescenţi. Aceştia pot deveni victimele unor mesaje sexuale explicite sau ale unor persoane periculoase, ce se ascund în spatele unor porecle pe site-urile de socializare. Alege serviciile de Internet cu atenţie şi instalează filtre software care să nu le permită acestora accesul la website-uri potenţial riscante.

Specialistul nostru

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Riscurile la care se expun copiii în momentul în care urmăresc în mod excesiv programele TV sunt mari, pentru că, din păcate, nu avem doar emisiuni prin care copiii să înveţe ceva constructiv, ci şi emisiuni care le perturbă percepţia corectă a realităţii. Pe de altă parte, oricât de bune ar fi emisiunile, fără raportare la realitate, fără a învăţa să se joace normal şi să socializeze, un copil va deveni inadaptat, neobişnuit cu ceilalţi. În plus, va avea abilităţi de comunicare şi de integrare dezvoltate insuficient.

Pentru un copil, mediul familial este primul şi cel mai important suport care îi oferă repere educaţionale. Cu cât părinţii sunt mai aproape de copil şi îl încurajează ca pe un membru activ al familiei (contribuind după puterile sale la activităţile familiei), cu atât copilul are mai multe şanse să se dezvolte în mod corect şi armonios.

Sursa. Adevărul

Importanţa rugăciunii în familie…

Unii creştini numesc aceasta „rugăciune-acord”. Sunteţi profund binecuvântaţi dacă aveţi un frate sau o soră devotată cu care să vă rugaţi. Cu adevărat, cei mai puternici mijlocitori pe care i-am cunoscut se uneau în câte doi sau trei. “Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri” (Matei 18:19).

Locul unde acest fel de rugăciune are loc, în modul cel mai puternic, este acasă. Soţia mea, Gwen, şi cu mine ne rugăm împreună zilnic şi cred că acest lucru păstrează familia noastră împreună. Ne-am rugat pentru fiecare din copiii noştri în timpul anilor de creştere a lor, ca nimeni din ei să nu fie pierdut. Ne-am rugat pentru prieteniile, relaţiile şi partenerii lor de viitor şi acum facem acelaşi lucru şi cu nepoţii noştri.

Foarte puţine familii creştini se roagă acasă. Personal, pot mărturisi că mă aflu în lucrare astăzi datorită puterii rugăciunii în familie. Pe timpul când eram copil, în fiecare zi, indiferent unde ne jucam eu şi cu fraţii şi surorile mele, în curtea din faţă sau în stradă, mama mea ne chema prin uşa din faţă a casei noastre: „David, Jerry, Juanita, Ruth, este timpul pentru rugăciune!” (Fratele meu Don încă nu se născuse.)

Întreaga vecinătate ştia despre timpul de rugăciune din familia noastră. Uneori uram să aud acel strigăt şi mormăiam de nemulţumire. Dar ceva, în mod clar, se întâmpla în acele timpuri de rugăciune, în timp ce Duhul se mişca în mijlocul familiei noastre şi atingea sufletele noastre.

S-ar putea să nu vă vedeţi în stare să susţineţi rugăciunea în familie. S-ar putea să aveţi un soţ/o soţie care nu sunt dispuşi să coopereze sau un copil rebel. Preaiubiţilor, nu contează cine alege să nu se implice. În pofida acestui lucru puteţi veni la masa din bucătărie, să vă plecaţi capul şi să vă rugaţi. Acest lucru va servi drept timp de rugăciune al casei şi fiecare membru al familiei va şti acest lucru.

David Wilkerson, resursepentrufamilie