Un impostor Pavel Coruţ!

Poate până acum am încercat să fiu foarte liniştit pe blogg, să am multe gânduri care să ne apropie de Dumnezeu, fără să postez subiecte prin care să intru în polemică cu uni sau alţii, dar aseară când am trecut prin mai multe canale Tv şi din întâmplare am ajuns pe Otv unde am dat peste acest Pavel Coruţ care făcea o afirmaţie care m-a şocat şi anume că: „Isus nu este fiul lui Dumnezeu”, nu m-am putut abţine astăzi fără să scriu lucrul acesta.

Cred că noi cei care Îl cunoaştem pe Isus Hristos personal, ar trebui să luăm atitudine!

Am găsit câteva postări cu emisiunea de aseară:

Câteva linkuri unde mai găsim această blasfemie la adresa lui Dumnezeu: danielorza.net , vranceamedia.ro,

„Am venit să ne închinam Lui!”

Potrivit cu cuvintele Domnului Isus Hristos, totdeauna au fost şi vor fi atât închinători adevăraţi cât şi închinători falşi. Mântuitorul v-a preveni pe samariteancă, la fântâna lui Iacov, cu următoarele cuvinte: „Dar vine ceasul şi acum a şi venit când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiidcă astfel de închinători doreţte şi Tatăl”. Ioan 4.23

Magii din răsărit au venit la Betleem să se închine cu smerenie şi sinceritate. Avem două dovezi care ne atestă sinceritatea celor trei închinători: drumul obositor şi plin de primejdii pe care ei l-au parcurs ca să-L găsească pe Isus, precum şi darurile cu care au venit şi cu care s-au închinat Domnului Isus. „Au intrat în casă au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis visteriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.” Matei 2-11

Aş dori însă să dau două exemple de adevăraţi închinători, două exemple de falşi închinători. Primul exemplu îl avem în Vechiul Testament în persoana lui Cain şi Abel. Cain a adus o falsă închinăciune atât prin snopul de grâu, rod al unui pământ blestemat, cât şi prin starea inimii lui păcătoase Genesa 4.3-8. Dumnezeu a privit atât la jertfă cât şi la inima jertfitorului. Abel a adus ca jerfă un miel care simboliza jertfa Domnului Isus Hristos. Ioan Botezătorul l-a numit pe Isus „Mielul lui Dumnezeu” Ioan 1.29. Dumnezeu a privit atât la jertfa simbolică adusă de Abel cât şi la inima lui neprihănită.

Al doilea exemplu îl avem în pilda vameşului şi a fariseului „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi ridice spre cer, ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai de grabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihînit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.” Luca 18.10-14

În pilda aceasta avem ca exemplu de închinăciune sinceră rugăciunea vameşului, care s-a smerit şi s-a închinat lui Dumnezeu ca un om care avea nevoie de îndurarea Lui. Fariseul în trufia lui a avut o închinăciune falsă în cadrul căreia a comunicat lui Dumnezeu toate meritele sale, dând ca exemplu negativ pe vameşul de lângă el. Dumnezeu a luat în considerare rugăciunea sinceră a vameşului care s-a pocăit de păcătoşenia lui, cerând îndurarea lui Dumnezeu pentru el.

Magii s-au închinat în faţa Domnului Isus dând dovadă că sunt adevăraţi închinătorii. Ei şi-au deschis visteriile şi au dăruit Domnului Isus Hristos tot ce au avut mai bun la ei.

Fie ca exemplul de închinăciune al magilor să ne inspire şi pe noi să ne închinăm în duh şi adevăr. Întreaga noastră viaţă să fie o închinăciune permanentă adusă lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

„Cel ce s-a coborât din cer” Ioan 3.13

Cerul este cea mai mare realitate. El este locuinţa lui Dumnezeu. este locul binecuvântat de unde s-a pogorât Domnul Isus, unde s-a întors şi de unde va veni pentru a ne duce acolo spre a fi pururea cu El. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” Ioan 14.3

Astăzi pentru noi cerul nu mai este o presupunere, un crez sau o dovadă biblică, ci o realitate bazată pe mărturie „Celui” ce s-a pogorât din cer.

Ceea ce vreau să remarc este imensa jertfă făcută de Domnul Isus prin însuş faptul că a părăsit pentru o vreme cerul şi gloria cerului pentru a veni la noi jos pe pământ să trăiască şi să îndure toată mizeria omenească.

Cât de greu ne este atunci când trebuie să schimbăm nivelul de trai superior cu unul inferior, şi de multe ori nu suntem în stare să facem lucrul acesta, trebuie să mărturisesc cu ruşine că mie imi este foarte greu lucrul acesta. Domnul Isus s-a sacrificat pe Sine părăsind splendorile divine ale cerului, frumuseţile de acolo, s-a desprins de tronul Tatălui din părtăşia îngerilor sfinţi pentru ca să se coboare la noi şi la nivelul nostru inferior de vieţuire atât material, cât şi spiritual.

Câte decepţii I-au adus pînă şi cei mai iubiţi dintre ucenici. Numai când mă gândesc la acest aspect imi dau seama de imensul sacrificiu îndurat de Domnul Isus Hristos. „El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuţi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pănă la moarte, şi încă moarte de cruce. De acea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus hristos este Domnul”. Filipeni 2.6-11