Doamne vin acasă!

„Când era încă departe, tatăl său … a alergat de a căzut pe grumazul Iui” Luca 15:20

James MacDonald scrie: „Poate crezi că ai făcut ceva ce depăşeşte mila lui Dumnezeu … sau cineva te-a rănit şi nu înţelegi cum a lăsat Dumnezeu să se întâmple aşa ceva … poate preferi să trăieşti după propriile tale reguli. Nu ştiu de ce fugi, dar ştiu un lucru: ai obosit. Eşti atât de obişnuit cu tiparul acesta încât nu-ţi poţi imagina viaţa altfel. Domnul Isus a povestit de un fiu care a plecat din casa tatălui său. După răzvrătirea şi căderea acestui alergător, el s-a trezit într-o bună zi la o cocină de porci întrebându-se: „Cum am ajuns aici? Trebuie să mă întorc, dar ce va spune tata”? Te-ai gândit vreodată: „Dacă mă întorc, cum mă va primi Dumnezeu”? Unii cred că nu-I pasă câtuşi de puţin … dar nu aşa îşi descrie Domnul Isus Tatăl… acei paşi care sună pe asfalt sunt picioarele lui Dumnezeu care aleargă spre tine. S-a uitat în depărtare să te zărească, iar acum că te vede, El aleargă. „Când era încă departe, tatăl său … a alergat de a căzut pe grumazul lui”. Dumnezeu a pus lucrul acesta în Biblie pentru ca fiecare alergător să ştie la ce să se aştepte când se întorce.

Fugi tu de Dumnezeu? Opreşte-te, întoarce-te şi vino acasă. El aşteaptă să te întâmpine. El spune: „pocăieşte-te” (Apocalipsa 3:3). Vino, nu există păcat pe care să nu-l ierte şi nici depen­denţă pe care sângele lui Isus să n-o învingă. Promisiunea Lui este aceasta: „Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el” (Isaia 55:7).

 

Fiul s-a ridicat

Cu mai mulţi ani în urmă, un fermier de lîngă Chicago şi-a trimis băiatul cu o căruţă plină de saci cu grîu, pe care trebuia să-i descarce la un negustor, să primească banii şi apoi să vină acasă. După ce a descărcat grîul şi a primit banii, băiatul s-a dus la un restaurant să ia masa. Acolo, a văzut pe alţii că joacă cărţi şi cîştigă şi s-a gîndit că s-ar putea ca şi el să cîştige. Cum nu se pricepea la cărţile de joc, iar ceilalţi au văzut că are bani, l-au prins în cursa lor. El a pierdut toţi banii şi caii şi căruţa. Atunci, n-a mai îndrăznit să se reîntoarcă acasă şi a apucat calea pribegiei. Văzînd că nu se reîntoarce, tatăl s-a temut că poate nişte hoţi i-au luat banii şi l-au omorît. Spre a afla ce s-a întîmplat, el s-a dus la negustorul din Chicago, care i-a spus că a primit grîul şi că i-a dat banii, că de la el a plecat să ia masa la restaurantul de alături. Mergînd la restaurant, a aflat că băiatul a jucat cărţi şi a pierdut toţi banii. Nimeni nu ştia unde s-a dus. Fiind şi un bun vestitor al Evangheliei, tatăl a început să cutreiere oraşele mai mari, în căutarea băiatului. Mergea la biserici şi îşi spunea durerea lui, cerînd că dacă ştie cineva ceva despre fiul lui să-l anunţe. De la cineva, a aflat că băiatul ar fi în Sân Francisco. Numaidecît, a luat trenul într-acolo, a dat un anunţ în ziare că va predica duminica următoare în biserica cutare. Duminică a fost popor mult şi cu adîncă durere, printre lacrimi, el a vorbit despre fiul risipitor şi le-a spus că aşa e şi fiul său, pe care îl caută de atîta timp; că e gata să-1 ierte de tot ce a făcut şi să-l ducă cu bucurie acasă, în timp ce tatăl plîngea la amvon, din spate, de sub balcon s-a ridicat un tînăr şi el cu ochii plini de lacrimi şi a înaintat spre amvon. Era fiul cel pierdut. Dragostea tatălui l-a biruit.