Să trecem în partea cealaltă!

În aceaşi zi seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.” Marcu 4.35

 Chiar dacă urmăm porunca lui Hristos, nu trebuie să ne aşteptăm să scăpăm de furtună. În acest pasaj din Scriptură, ucenicii ascultau de porunca Lui, şi totuşi au dat peste o furtună foarte violentă şi au fost în mare pericol să se înece. În strâmtorarea lor, au strigat după ajutorul lui Hristos.

Hristos poate să întârzie să vină la noi în timpul necazului nostru, dar este doar pentru a încerca şi a întări credinţa noastră. Scopul Său este şi ca rugăciunile noastre să fie mai puternice, dorinţa noastră de eliberare să fie mai mare, şi când în sfârşit vine eliberarea, noi s-o apreciem mai deplin.

Mustrându-i cu blândeţe pe ucenicii Săi, Hristos i-a întrebat: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ (Marcu 4:40). De fapt, El vroia să spună: „De ce n-aţi înfruntat furtuna victorioşi şi n-aţi strigat către vântul care vuia şi către valurile care se rostogoleau: «Nu ne puteţi face nici un rău, pentru că Hristos, puternicul Salvator, este la bord»?“

Bineînţeles că este mult mai uşor să te încrezi în Dumnezeu când soarele străluceşte decât să te încrezi în El când se dezlănţuie furtuna în jurul tău. Totuşi, nu vom cunoaşte niciodată adevăratul nivel al credinţei noastre până nu este testată într-o furtună puternică, şi de aceea Salvatorul nostru este la bord.

Dacă vei fi vreodată întărit „în Domnul şi în puterea tăriei Lui“ (Efeseni 6:10), tăria ta se va naşte în timpul unei furtuni.

„Cu Hristos în corabia mea, zâmbesc furtunii!”

Scrisoare deschisă…

Dragă suflete nemântuit, iţi scriu cu speranţa că vei citi şi ne vei ierta pe noi, toţi care se presupune că suntem mântuiţi, dar uităm că trebuie să şi demonstrăm acest lucru.

Cât contează ce iţi doreşti în adâncul sufletului, prin mintea ta plină de neînţelesuri ascunse, de idei care ar fi putut să fie puse în practică şi să ajute la ceva în lume? Dar, tu de unde să ştii adevărul? Noi, sufletele mântuite, trecem pe lângă tine şi ne gândim că poate vei veni la biserică şi vei afla scopul şi modul  în care poţi fi salvat, iar, dacă ne atragi atenţia, te pomenim în rugăciunile noastre, când ne amintim, dar, cum ispita e mare, în două cuvinte terminăm, pentru că avem nevoie de timp să cerem: o viaţa mai bună, maşină, soţ, soţie şi  toate celelalte pentru noi. Ne gândim că suntem tineri şi dacă nu cerem noi, nu o va face nimeni. Şi mai zicem că ne este milă de tine, suflet nemântuit.

Am fost creaţi din ţărână şi a fost pus un suflet în noi, dar cum să ştii că nu trupul trebuie lucrat să arate impecabil, ci sufletul? Prea puţin au contat pentru mine strigătele tale de neputinţă, te-am lăsat singur, când puteam face ceva pentru tine. Cine să-ţi spună, dacă noi, sufletele mântuite, suntem preocupate de cum să fim mai buni şi mai populari? Noi suntem: “100% pentru Hristos.”

Cu responsabilitate, mărturisesc că am putut să fac mai multe pentru voi şi nu am făcut, iar atunci când am încercat să fac ceva, simţindu-mă mustrat de cugetul meu, acţiunile mele au fost prea slabe  pentru a vă atrage atenţia asupra poziţiei mele. Am încercat să stau cât mai mult în pătratul meu, gândindu-mă că aşa e mai confortabil şi plăcut. Mesele bogate cu întâlniri de tineret, programele binecuvântate cu cântări şi mesaje, părtăşie fără număr – toate acestea m-au ajutat să uit de voi, nelăsându-vă să vă hrăniţi nici măcar cu firimiturile căzute de la mesele noastre, ale pocăiţilor.

Dragostea am folosit-o doar atunci când am simţit, uitând că ea este o alegere continuă, putând în acest fel să iubesc necondiţionat, fără să mă uit la înfăţişarea omului sau la statutul său social. M-am ferit să vă spun adevărul care vă poate face liberi, motivul pentru care aţi fost creaţi, sau sensul vieţii, care vă dă valoare şi identitate proprie, lăsându-mă dus de sentimente mediocre de comoditate.

În final, suflete nemântuite, vă rog să mă iertaţi. Iertaţi-mă pentru că m-am gândit la mine şi nu la voi, iertaţi-mă că, deşi mă rugam pentru voi, aveam ocazia să fac ceva şi nu am facut. Totodată, vă rog să iertaţi toate sufletele mântuite care nu şi-au dat seama de importanţa adevărului pe care îl deţin şi pe care nu îl folosesc îndeajuns.

Sursa. FlacăraÎnchinării.ro

Ghetsimani – teascul de untdelemn

Poate te întrebi ce legătură are aces Isus cu marii oamenii întemeietori de religii:

  • Buddtha – a trăit 80 de ani, moare într-o livadă înfloridtă în braţele celui mai iubit ucenic.
  • Mahomed – a trăit 63 de ani, moare când pregătea un nou atac armat în braţele soţiei.
  • Cofucius – a trăit 73 de ani, este înmormântat cu onoruri de către adepţii săi.
  • Moise moare la o vârstă înaintată, conform vechilor scrieri ale evreilor a fost înmormântat de însuş Dumnezeu.
  • Isus moare la 33 de ani, tânăr, dar El este singurul care a spus: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăş s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăş…” ioan 10.17-18

Acesta este bărbatul care a atârnat pe cruce, dar nu înainte de a trece prin Ghetsimani. Ce a însemnat Ghetsimani pentru Isus?

  1. Un loc al mâhnirii (Matei 26.37)
  2. Un loc al suferinţei interse (Matei 26.38)
  3. Un loc al singurătăţii (Matei 26.38)
  4. Un loc al întăririi (Matei 26.43)
  5. Un loc al trădării (Matei 26.46)

Isus stă din nou şi aşteaptă, este mâhnit, in suferinţă pentru tine şi pentru mine… ce facem cu El?

„Misticul Soare al Neprihănirii”

„Misticul Soare al Neprihănirii” (a spus Sf. Ambrozie) a răsărit pentru toţi, a venit la toţi, a pătimit şi a înviat din morţi pentru toţi – dar dacă cineva nu crede în El (în Hristos), acela se lipseşte singur de binele pe care i-l poate face. Dar dacă unul îşi închide ferestrele pentru a elimina razele soarelui asta nu înseamnă că soarele nu este pentru toţi.”

Isaac Barrow

Care este diferenţa? (1)

Care este diferenţa?

Ce cred Creştinii

Ce cred Mormonii

Dumnezeu

1. Dumnezeu este Atotputernic, Etern şi Unic. El este singurul Dumnezeu şi este Duh (Ps. 145.13, Ioan 4.24, 1Timotei 1.17) 1. Dumnzeu este o existenţă materială care a fost cândva un om, aşa cum noi suntem acum. Omul poate deveni în final zeu; există mai mulţi zei.

Biblia

2. Biblia, dată de Duhul lui Dumnezeu, este o carte încheiată şi nu are nevoie de complectări. De fapt, complectările sunt interzise (Deut. 4.2; 12.32, Prov. 30.5-6, Galateni 1.18, Evrei 1.1-2, Apoc. 22.18-19) 2. Mormonii au “Scripturi noi” iar scrierile lui Joseph Smith sunt considerate revelaţii inspirate de Dumnezeu – complectările la Biblie sunt făcute de Dumnezeu în sec. XIX

Păcat

3. Omul nu este asemenea lui Dumnezeu, ci păcătos şi separate de Dumnzeu. Omul se poate apropia de Dumnezeu şi poate avea o relaţie cu El doar prin credinţa în Hristos. Omul separate de Hristos, este pierdut (Rom. 5.12-19; 6.23, Efes. 2.12, Gal. 3.13) 3. omul devine în mod progresiv un dumnezeu. Păcatul lui Adam în Eden a fost necesar pentru a asigura paternitatea pentru copii în duh ai lui Dumnezeu, care gata şi aşteptau experienţa vieţii pământene.

Mântuirea

4. Mântuirea este darul fără plată asigurat de prin Harul lui Dumnezeu pentru toţi cei ce cred şi acceptă planul Său (Efes. 2.8-9; Ioan 12.26; 14.1; 1Ioan 3.1-2) 4. Mântuirea se obţine prin fapte bune; toţi oamenii vor petrece eternitatea într-un nivel al Raiului cu mai multe etaje. Nivelul va fi determinat de numărul faptelor bune ale omului

Cât de bine lucrezi?

„Dar fiecare să ia seama cum zideşte deasupra” 1Corinteni 3.10

O dată preşedintele comitetului unei biserici din Minneapolis a venit mai repede la biserică şi înainte de a intra în clădire a văzut un bătrânel care stătea la colţul bisericăă. Părea că mângâie cărămizile. A fost atât de fascinat de acţiunea acestui om, că s-a apropiat de el şi i-a spus: „Iertaţi-mă, domnule, dar se pare că aveţi un interes deosebit faţă de colţul acesta al clădirii. Ca membru al acestei biserici, sunt curios să ştiu ce este atât de interesant cu cărămizile acestea?” Bătrânelul i-a răspuns: „Da, am un interes special. Vedeţi, atunci când această clădire a fost ridicată cu mulţi ani în urmă, eu am fost unul dintre muncitori.” Bătând uşor cu palma cărămizile, a continuat: „Aceste cărămizi – eu le-am pus aici”. Cu un zâmbet de satisfacţie, a adăugat: „Şi cred că am făcut o treabă destul de bună”. Utilizase un material foarte bun şi-l zidise bine. Construcţia era solidă şi „colţul lui” era perfect vertical. Munca sa fusese probată.

Cum stai cu colţul unde te-a pus Dumnezeu să lucrezi? Fie că este lucrarea ta din biserică sau munca de fiecare zi, tu construieşti pe temelia lui Hristos. Un lucru bine făcut poate fi o mărturie clară a lucrării lui Dumnezeu în viaţa ta.

Când vei sta în faţa Domnului pentru a da socoteal, va fi oare lucrarea ta aprobată? Va spune El: „Bine, rob bun şi credincios?”

Lucrarea bine făctă pentru Hristos va primi aprecierea de la Hristos!

Hristos – cea mai mare personalitate!

George W. Bush, fostul preşedinte al Statelor Unite, a fost întrebat o dată; care este cea mai mare personalitate a istoriei, a răspuns: „Hristos, deoarece El mi-a schimbat inima!”. Această afirmaţie a făcut-o într-un interviu acordat revistei Christianity Today.

Un factor important în această decizie a fost relaţia pe care George W. Bush a avut-o cu cunoscutul evanghelist Billy Graham. O dată evanghelistul l-a întrebat pe preşedinte „Eşti în regulă cu Dumnezeu?”, la care Bush a răspuns: „Nu!”. Odată cu această recunoaştere a început adevărata schimbare.

Actualmente, George W. Bush este un creştin conservator făcând parte dintr-una din denominaţiile protestante: Tarrytown United Methodist Church.

Bush se bucură de o bună reputaţie printre bisericile metodiste şi este un exemplu de echilibru şi seriozitate atât în ceea ce priveşte credinţa, cât şi în ceea ce priveşte domeniul social – conchide Tony Carnes intr-un amplu interviu publicat în Christianity Today.

Această postare a mea vine să complecteze ce spuneam de dimineată că cel care a schimbat această lume este ISUS HRISTOS!

Nu trebuie sa ascultăm şi să ne luăm după neaveniţi ca Pavel Coruţ.

Cugetări despre Biblie…

  • Biblia nu este un scop în sine, ci un mijloc de a-i aduce pe oameni în comunicare şi comuniune cu Dumneze.
  • Orice mă desparte de Biblie îmi este un duşman declarat, oricât de nevinovată i-ar fi înfăţişarea.
  • Dacă vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu, vino repede să-I auzi glasul care-ţi vorbeşte prin Scriptură. Nu deschide această carte cu sentimentul că vei putea să o stăpâneşti şi să o interpretezi după plăcere. Ea este mai mult decât un obiect de hârtie; este un glas, este un Cuvânt care ţi se adresează, este vocea clară şi inconfundabilă a Dumnezeului celui viu.
  • Scopul Bibliei este acela de a-i aduce pe oameni la hristos, de a-i face sfinţi şi de a-i pregăti pentru cer. În aceasta, ea este unică printre cărţile lumii şi îşi împlineşte menirea oriunde şi ori de câte ori este citită cu credinţă şi aplicată cu credincioşie.

„Cel ce s-a coborât din cer” Ioan 3.13

Cerul este cea mai mare realitate. El este locuinţa lui Dumnezeu. este locul binecuvântat de unde s-a pogorât Domnul Isus, unde s-a întors şi de unde va veni pentru a ne duce acolo spre a fi pururea cu El. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” Ioan 14.3

Astăzi pentru noi cerul nu mai este o presupunere, un crez sau o dovadă biblică, ci o realitate bazată pe mărturie „Celui” ce s-a pogorât din cer.

Ceea ce vreau să remarc este imensa jertfă făcută de Domnul Isus prin însuş faptul că a părăsit pentru o vreme cerul şi gloria cerului pentru a veni la noi jos pe pământ să trăiască şi să îndure toată mizeria omenească.

Cât de greu ne este atunci când trebuie să schimbăm nivelul de trai superior cu unul inferior, şi de multe ori nu suntem în stare să facem lucrul acesta, trebuie să mărturisesc cu ruşine că mie imi este foarte greu lucrul acesta. Domnul Isus s-a sacrificat pe Sine părăsind splendorile divine ale cerului, frumuseţile de acolo, s-a desprins de tronul Tatălui din părtăşia îngerilor sfinţi pentru ca să se coboare la noi şi la nivelul nostru inferior de vieţuire atât material, cât şi spiritual.

Câte decepţii I-au adus pînă şi cei mai iubiţi dintre ucenici. Numai când mă gândesc la acest aspect imi dau seama de imensul sacrificiu îndurat de Domnul Isus Hristos. „El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuţi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pănă la moarte, şi încă moarte de cruce. De acea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus hristos este Domnul”. Filipeni 2.6-11