Cuptorul credinţei!

„Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins … Şi chiar de nu ne va scoate…” Daniel 3:17, 18

În faţa cuptorului aprins, cei trei tineri iudei au refuzat să-şi compromită credinţa sau să-şi schimbe comportamentul. Ei i-au spus împăratului: „Dumnezeul nostru … poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi”. Prin aceste cuvinte „chiar de nu ne va scoate” ei au urcat o treaptă în credinţa lor. Ei ştiau că Dumnezeu poate împiedica lucrul acesta, dar nu şi că planul Lui necesita acest lucru în acea situaţie anume. Dar ei au preferat să moară decât să-L nege sau să-L dezamăgească. Trebuie să înţelegi un lucru: Dumnezeu te poate scoate din situ­aţia în care te găseşti sau te poate duce prin ea. Când te lasă acolo mai mult decât ţi-ar plăcea să stai, El îţi dezvoltă credinţa.

Credinţa formată în cuptor este moartă faţă de îndoială şi oarbă la imposibilitate. Ea creşte prin norii ameninţători şi se sprijină pe Cel ce are toată puterea în cer şi pe pământ. Ea face ca împrejurările să fie suportabile şi viitorul să fie plin de speranţă. Credinţa din cuptor crede că dacă trebuie într-adevăr să treci prin foc, Dumnezeu va merge cu tine. Ascultă cuvintele unui împărat păgân care a fost martorul acestor lucruri: „eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25). Credinţa din cuptor te face să fii la fel de liber în focul încercării cum erai în afara lui. Mai mult, când prietenii tăi îl văd pe Domnul acolo cu tine, lucrul acesta îi va convinge aşa cum nimic altceva nu o poate face.

Dumnezeu se ocupă de oamenii disperaţi!

„În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” 2Cor. 1.8-10

Pavel se referă la o experienţă îngrozitoare din viaţa sa în timp de era la Efes, dar din această experienţă putem să desprindem un mare adevăr: Dumnezeu se ocupă de oamenii disperaţi!

1. Dumnezeu se ocupă de oamenii cu handicap fizic. Marcu 5.25-34

  • o femeie era în suferinţă (v.25)
  • o femeie disperată (v.26b)
  • o femeie care constată că nu mai are nici o şansă, îi merge tot mai rău (v.26c)

Acum ori niciodată, ISUS sau nimeni!

2. Dumnezeu se ocupă de cei disperaţi din punct de vedere emoţional. Matei 15.21-28

  • o fată muncită de diavol (v. 22)
  • Domnul Isus nu intervine în prima fază (v.23)
  • este nevoie de intervenţia celor din jur, a ucenicilor (v.23c)

A crezut în ISUS, în disperarea ei se agaţă de o firimitură de la masa Lui (v.28). Acum ori niciodată, ISUS sau nimeni!

3. Dumnezeu se ocupă de cei disperaţi din punct de vedere spiritual. Luca 23.39-43

  • tu eşti sub aceaşi osândă (v.40) – moartea, toţi am păcătuit
  • pentru noi este drept (v.41a) – o viaţă risipită
  • este drept cea ce primim (v.41b) – judecata
  • nu te temi tu de Dumnezeu? (v.40b) – frica eternă

El l-a crezut pe ISUS. În disperarea sa, el s-a agăţat de un muribund. Acum sau niciodată, ISUS sau nimeni altul!

Trăim într-o generaţie disperată. Titlurile ziarelor, emisiunile Tv nu ne spun altceva decât criză, depresie, teroris, dezastre naturale, poluare, boli incurabile.

Copii, adoleşcenţi, tineri, persoane în vârstă sunt cu toţi neliniştiţi şi totuş nu trebuie să uităm un lucru esenţial: DUMNEZEUL NOSTRU SE OCUPĂ DE OAMENII DISPERAŢI!

„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Matei 11.28

Dumnezeu se poate ocupa astăzi de problema ta fizică, de problema ta emotivă şi de problema ta spirituală, trebuie doar să vrei, să doreşti ca El să se ocupe de tine.

Mâna Domnului!

Mâinele Domnului Isus, care au fost întinse pe crucea Golgotei, au ajuns să fie pentru toţi credincioşii o mare binecuvântare. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată, istoria evenimentelor legate de lucrarea acestor mâini. Să privim în Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne amintim câteva mai semnificative:

 

 

1. Mâinile Domnului au fost străpunse. Ps. 22.16

Proorocia făcută cu circa un mileniu înainte s-a împliti întocmai la răstignirea lui Isus. Aceste mâini perforate ne arată trei mari adevăruri:

  • El ne-a iubit pănă la jertfă (Ioan 3.14-16)
  • El nea izbăvit (Isaia 43.1)
  • El nu ne va uita (Isaia 49.15-16)

2. Mâinile Domnului au mijlocit pentru noi şi ne-au binecuvântat.

Evangheliile ni-L prezintă rugându-se zi şi noapte, iar epistolele arată mijlocirea Sa (Luca 22.32). Înainte de înălţarea Sa la cer, „Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat” (Luca 24.50-51)

3. Mţinile Domnului au vindecat şi mângâiat.

Doi orbi la Ierihon (Matei 20.34), un lepros şi soacra lui Petru (Matei 8.3,15), sunt numai câteva exemple în această privinţă. Peste oricine îşi punea El mâinile era vindecat şi mângâierea divină cobora peste fiinţa aceea.

4. Mâinile Domnului au fost izbăvitoare.

Când Petru a început să se afunde pe mare, Domnul Isus a întins mâna şi l-a izbăvit (Matei 14.31). O de am şti şi noi de câte ori am fost izbăviţi de mâna Domnului în ceasurile marilor pericole!

Am menţionat câteva subiecte în legătură cu rolul mâinilor sfinte ale Domnului arătate în Biblie. Desigur acum pe final nu pot trece cu vederea Mâna care bate la uşa inimii celor nemântuiţi (Apocalipsa 3.20). Preţuind aşa cum se cuvine binecuvântările deosebite ale acestor mâini, să facem şi noi aşa cum în vechime împăratul Ezechia îndemna: „Daţi mâna Domnului!” (2Cronici 30.8).

 

Făgăduinţele Bibliei pentru tine…

1. Pentru a găsi pacea inimii. Domnul Isus a zis: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea; nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” Ioan 14.27

2. Sub greutatea împrejurărilor. „Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” Matei 11.28

3. Înainte de a lua o hotărâre importantă. „Eu – zice Domnul -te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” Psalmul 32.8

4. În încercare. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” 2Corinteni 1.3-4

5. În timpul bolii. „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce … sunt chemaţi după planul Său” Romani 8.28

6. În faţa veşniciei. „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel ce m-a trimis pe Mine, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” Ioan 5.24