Cina Domnului – o zi deosebită

Astăzi este o zi deosebită pentru că în această zi ne aducem aminte de Cina pe care Domnul Isus a instituit-o în noaptea în care a fost vândut. „Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine;  şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;  căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26.26-29) 

Cina Domnului este o celebrare a mântuirii, a victoriei. Aşa cum Paştele este sărbătoarea eliberării din robia egipteană, tot aşa Cina creştinilor este sărbătoarea eliberării de păcate, realizată prin trupul şi sângele lui Isus. Pâinea şi vinul reprezintă trupul şi sângele Domnului Isus, aşadar la Cină centrală este amintirea actului mântuitor al lui Isus!

Cina Domnului este o perspectivă asupra revenirii Domnului Isus. Mântuitorul le spune ucenicilor că va cina cu ei în Împărăţia lui Dumnezeu. Isus aşteaptă în mod foarte realist o Împărăţie a păcii şi a belşuguluim, chiar dacă puterea noastră de a ne imagina această Împărăţie este limitată, atunci când El va reveni, va instaura vizibil Împărăţia lui Dumnezeu. Din această perspectivă Cina este şi o cină a speranţei şi a mângâierii pentru Biserică. 

Cina Domnului, este o cină a părtăşiei, cina instituie şi însufleţeşte părtăşia în biserică. 

Cina Domnului este o certificare a credinţei noastre, prin bucăţica de păine şi prin rodul viţei în mod palpabil El ni se adresează nouă, îndurarea lui Dumnezeu vine peste noi. La Cină, El ni se adresează în mod personal, în mod special aici pot să dobândesc certitudinea că păcatele mele sunt cu adevărat iertate şi şterse.

ISUSE spre a ta iubire
Ne-ntoarcem, lăcrimând din nou
Şi îţi aducem mulţumire
În zi de dulce preamărire
DUMNEZESCULE… EROU!

Cina cea de taină nu a avut loc în Joia Mare!?

Cina cea de taină, ultima masă pe care Isus Cristos a luat-o alături de cei 12 apostoli în seara din Joia Mare ar fi avut loc într-o zi de miercuri, afirmă un profesor britanic Colin Humphreys, în carte sa „The Mystery of the Last Supper” publicată de Universitatea Cambridge.

În această carte profesorul încearcă să explice toate contradicţiile care îi intrigă pe istorici de multe secole, el spune: „Iată problema: experţii în Biblie şi toţi creştinii cred că ultima cină a început după asfinţit, joi seara, iar crucificarea lui Isus a avut loc dimineaţa următoare, vineri, aproximativ în jurul orei 09.00. Procesele lui Isus au avut loc în zone diferite din Ierusalim. Experţii au parcurs astfel Ţara Sfântă cu un cronometru pentru a verifica dacă era posibil ca acele evenimente să se desfaşoare în intervalul joi seara – vineri dimineaţa. Cei mai mulţi dintre aceştia au ajuns la concluzia că era imposibil”, a explicat profesorul în cartea sa.

Apostolii Matei, Marcu şi Luca spun că Cina cea de taină a fost o masă de Paşte în timp ce apostolul Ioan afirmă că această masă a avut loc înainte de Paştele evreiesc. „Soluţia pe care am găsit-o este aceasta: ambele tabere au dreptate, însă ele se raportau la două calendare diferite”, a declarat Colin Humphreys. Analizând cele două calendare, profesorul britanic a ajuns la concluzia potrivit căreia Cina cea de taină a avut loc miercuri, cu o zi înainte de Joia  Mare. (Sursa. 9am.ro)

Isuse, sunt de-a dreptul copleşit
Şi inundat de valuri de lumină
Văzând că printr-un har nemărginit
Sunt, astăzi, invitatul Tău la Cină.
Mă las de invitaţie pătruns,
Dar rostul ei nu-l înţelege firea:
Prin ce mister adânc, de nepătruns,
Poţi sta la masă cu…dumnezeirea?
Însă Tu vrei în jurul Tău să ai
Pe toţi ai Tăi, gătiţi în haine sfinte,
Serbând aici, ca într-un colţ de rai,
O Cină de aducere-aminte.
O pâine frântă, ca şi trupu-Ţi frânt,
Ne reuneşte-n trup de adunare
În care strâns legaţi de Duhul Sfânt,
Îţi suntem Ţie, Doamne,mădulare.
Când rodul viţei curge în pahar
Ca semn al legământului salvării,
Vedem curgând pe cruce, la Calvar,
Din răni divine, sângele iertării.
M-ai invitat, Isus, la Masa Ta
Şi trebuie să vin cu mâini curate;
Eu m-am spălat, dar străduinţa mea
Să mă sfinţească pe deplin nu poate.
Doar Tu poţi, Doamne, să mă curăţeşti,
Ca pe-un copil luându-mă de mână,
Şi-apoi, spălat, să mă învredniceşti
Să stau şi eu cu oaspeţii la Cină.
Îţi mulţumesc că-s printre invitaţi,
Spălat, sfinţit, învrednicit de Tine,
Să stau la masa Ta cu mii de fraţi,
Cu care vom serba şi-n slăvi divine.    
de Felix Marţian

Nu cred că are importanţă că a fost miercuri seara sau joi seara pentu că noi nu sărbătorim o zi, pentru noi toate zilele trebuie să aibe aceaşi valoare, pentru noi este important ce a făcut şi a spus Domnul Isus cu această ocazie „Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatalui Meu” (Matei 26.29) aceasta are valoare pentru faptul că El ne oferă oportunitatea să stăm cu El la masă în Împărăţia lui, şi toate acestea după o seară în care a serbat CINA cu ucenicii Lui.

Fie dragul meu care citeşti aceste rânduri să nu te opreşti la o zi ci să mergi mai departe şi să vezi însemnătatea acelei zile!


Ceasul împlinirii

„V-am spus aceste lucruri, pentru ca atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus…” Ioan 16.4

Există un ceas, o oră prestabilită de Dumnezeu, un ceas în care trebuiau să se împlinească toate profeţiile mesianice din Vechiul Testament.

1. Ceasul împlinirii a fost un ceas al părtăşiei.

„Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei 12 ucenici…”

A început lucrarea de părtăşie, dar în această lucrare apare prima picătură de otravă a durerii Domnului Isus Hristos, a suferinţei Lui şi a început cu:

  • apostazia lui Iuda (Luca 22.21)
  • apatia ucenicilor (Matei 26.37)
  • agonia Mântuitorului (Marcu 14.35)

2. Ceasul împlinirii a fost un ceas al patimilor.

  • sacrificiu (Ioan 7.30)
  • singurătate (Ioan 16.329
  • suferinţă (Matei 27.22-44)

3. Ceasul împlinirii a fost un ceas al proslăvirii

  • prin înviere (Ioan 5.24)
  • prin înălţare ( Ioan 17.1-5)
  • prin întoarcerea Sa  (Matei 25.13)

„…este ceasul să vă treziţi din somn…”