O, Dragoste care nu vrei să mă laşi, În Tine îmi odihnesc sufletul ostenit,
Îţi dau înapoi viaţa pe care o am, Ca-n adâncimile oceanului Tău cursul ei
Să fie mai plin, mai îmbelşugat.
O, Lumină care mergi mereu pe calea mea, Torţa mea care abia mai pâlpâie Ţi-o dau Ţie,
Inima mea îşi reface raza împrumutată, Ca-n strălucirea soarelui Tău ziua ei
Să fie mai luminoasă, mai frumoasă.
O, Bucurie care mă cauţi în durere, Nu pot să-mi închid inima faţă de Tine,
Merg pe urmele curcubeului prin ploaie, Şi simt că promisiunea nu este-n zadar,
Că dimineaţa va fi fără lacrimi.
O, Cruce care-mi înalţi capul, Nu îndrăznesc să cer să fiu ascuns de Tine,
Las moartă în praf gloria vieţii, Şi din pământ de-acolo înfloreşte roşie
Viaţa care nu va avea sfârşit.
George Matheson – predicator scoţian orb 1882
Ungândbun 