Slavă Domnului pentru libertatea Mea!

„Nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei” (Galateni 5:1)

Istoria înregistrează perioade de timp întunecate, când au condus tirani fără Dumnezeu şi când dictatori religioşi au făcut ca cititul Bibliei sau închinarea înaintea lui Dumnezeu conform îndemnurilor conştiinţei să fie o crimă. În 1945, Martin Niemoeller a spus: „Când naziştii au venit pentru comunişti, nu am spus nimic pentru că nu eram comunist. Când au venit pentru evrei, nu am spus nimic pentru că nu eram evreu. Când au venit pentru catolici, nu am spus nimic pentru că eram protestant. Apoi au venit pentru mine, dar nu a mai rămas nimeni pentru a mai vorbi pentru cineva”. Deasupra Domului Capitoliului din Washington DC se află o statuie de 6 metri a Doamnei Libertăţii. Capul ei este încadrat de o podoabă de stele şi în mână ţine un scut de stele şi dungi. A fost transportată din Roma şi în timpul unei furtuni năprasnice căpitanul vasului a ordonat ca o parte din încărcătură să fie aruncată peste bord. Marinarii au dorit să arunce Doamna Libertate, dar căpitanul a refuzat, strigând mai tare decât vântul: „Niciodată! Mai bine ne scufundăm decât să arunc libertatea!” Benjamin Franklin a spus că cei ce renunţă la libertate pentru siguranţă nu merită nici libertatea, nici siguranţa! Vorbindu-le credincioşilor din Galatia, Pavel li se adresează legaliştilor care doreau să-i oblige să se întoarcă şi să trăiască după standardele imposibile ale vechii legi. El scrie: „Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei”. Astăzi trebuie să te opreşti, să priveşti în sus şi să spui: „Slavă lui Dumnezeu pentru libertatea mea!”

Eu cred în România

Cred în România. Cred că a supravieţuit datorită credinţei ei în Dumnezeu, speranţei ei în independenţă şi dragostei ei pentru libertate.

Sunt recunoscător pentru trecutul glorios al României; sunt înfiorat de prezentul ei de necrezut; sunt încrezător în viitorul ei fără limite.

Nu mi-e ruşine să-mi scot pălăria şi să-mi ţin respiraţia când gloria străveche trece pe lângă mine. Nu mă scuz pentru nodul din gât când rostesc jurământul de credinţă.

Nu sunt jenat de lacrimile care mi se adună în ochi când aud „Deşteaptă-te române!”

Ca milioane de alţi români doresc o alegere liberă, nu o pomană gratuită. Prefer mai bine să mi se ofere o posibilitate de a-mi demonstra capacitatea într-o slujbă, decât să mi se dea un permis de a-mi manifesta frustrarea pe stradă.

Sunt un român de modă veche cu o hotărâre nou-găsită de a-mi aduce contribuţia la bunul mers al democraţiei în ţara mea România.

Libertatea…

Libertatea incepe de la coada. Ea nu incepe cu a face ceea ce vrei sa faci, ci cu a face ceea ce trebuie sa faci – cu disciplina.

Elisabeth Elliot