Poţi să spui şi tu aşa?

Când citim Cuvântul lui Dumnezeu, este important să remarcăm declaraţiile de credinţă şi de consacrare pe care le-au rostit cei ce au fost predaţi Domnului. Ne putem întreba apoi pe noi înşine decă am putea rosti şi noi acelaşi cuvinte. Conţin ele şi experienţa umblării noastre cu Dumnezeu sau sunt doar mărturia unor stări care ne sunt total străine? Doresc din toată inima ca Dumnezeu să folosească culegerea de versete care urmează pentru a ne îndemna pe toţi şă fim „o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu” Romani 12.1

  • Iov: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui”. Iov 23.12
  • Iov: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ”. Iov 19.25
  • David: „Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic”. Ps. 23.1
  • David: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin…Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta”. Ps. 16.8,11
  • Isaia: „Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Isaia 6.5
  • Isaia: „Iată-mă trimite-mă!” Isaia 6.8
  • Maria: „Iată, roaba Domnului; făcândumi-se după cuvintele tale!” Luca 1.38
  • Magii: „I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui”. Matei 2.2
  • Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El (Isus Hristos) să crească, iar eu să mă micşorez”. Ioan 3.30
  • Simon Petru: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu”. Ioan 6.68, 69
  • Orbul vindecat: „Eu una ştiu: că am fost orb, şi acum văd”. Ioan 9.25
  • Saul din Tars: „Soamne, ce vrei să fac? Fapte. 9.6
  • Apostolul Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…” Galateni 2.20
  • Apostolul Pavel: „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig” Filipeni 1. 21
  • Apostolul Pavel: „… căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat pănă în ziua aceea”. 2Timotei 1.12
  • ISUS HRISTOS: „Iată Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul”. Apocalipsa 22.12-13

Fie ca harul şi pacea lui Dumnezeu să fie peste noi, aşa cum a fost în vechime cu cei care I-au fost credincioşi.

Dumnezeu să ne binecuvinteze!

„Am venit să ne închinam Lui!”

Potrivit cu cuvintele Domnului Isus Hristos, totdeauna au fost şi vor fi atât închinători adevăraţi cât şi închinători falşi. Mântuitorul v-a preveni pe samariteancă, la fântâna lui Iacov, cu următoarele cuvinte: „Dar vine ceasul şi acum a şi venit când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiidcă astfel de închinători doreţte şi Tatăl”. Ioan 4.23

Magii din răsărit au venit la Betleem să se închine cu smerenie şi sinceritate. Avem două dovezi care ne atestă sinceritatea celor trei închinători: drumul obositor şi plin de primejdii pe care ei l-au parcurs ca să-L găsească pe Isus, precum şi darurile cu care au venit şi cu care s-au închinat Domnului Isus. „Au intrat în casă au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis visteriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.” Matei 2-11

Aş dori însă să dau două exemple de adevăraţi închinători, două exemple de falşi închinători. Primul exemplu îl avem în Vechiul Testament în persoana lui Cain şi Abel. Cain a adus o falsă închinăciune atât prin snopul de grâu, rod al unui pământ blestemat, cât şi prin starea inimii lui păcătoase Genesa 4.3-8. Dumnezeu a privit atât la jertfă cât şi la inima jertfitorului. Abel a adus ca jerfă un miel care simboliza jertfa Domnului Isus Hristos. Ioan Botezătorul l-a numit pe Isus „Mielul lui Dumnezeu” Ioan 1.29. Dumnezeu a privit atât la jertfa simbolică adusă de Abel cât şi la inima lui neprihănită.

Al doilea exemplu îl avem în pilda vameşului şi a fariseului „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi ridice spre cer, ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai de grabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihînit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.” Luca 18.10-14

În pilda aceasta avem ca exemplu de închinăciune sinceră rugăciunea vameşului, care s-a smerit şi s-a închinat lui Dumnezeu ca un om care avea nevoie de îndurarea Lui. Fariseul în trufia lui a avut o închinăciune falsă în cadrul căreia a comunicat lui Dumnezeu toate meritele sale, dând ca exemplu negativ pe vameşul de lângă el. Dumnezeu a luat în considerare rugăciunea sinceră a vameşului care s-a pocăit de păcătoşenia lui, cerând îndurarea lui Dumnezeu pentru el.

Magii s-au închinat în faţa Domnului Isus dând dovadă că sunt adevăraţi închinătorii. Ei şi-au deschis visteriile şi au dăruit Domnului Isus Hristos tot ce au avut mai bun la ei.

Fie ca exemplul de închinăciune al magilor să ne inspire şi pe noi să ne închinăm în duh şi adevăr. Întreaga noastră viaţă să fie o închinăciune permanentă adusă lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Unde ţi-ai petrecut sărbătorile?

Astăzi este o zi superbă de sărbătoare o zi în care fiecare dintre noi încercăm să fim mai deosebiţi că în alte zile, ducem daruri la cei dragi, sau poate ne vizităm prietenii şi din toate pe care le facem in această zi de crăciun vreau să desprind o întrebare, o întrebare legitimă şi anume unde ţi-ai petrecut sărbătorile? Vreau să vedem căteva locuri de poposire, unde am putea să ne petrecem sărbătorile şi cred că fiecare dintre noi ne regăsim în unul dintre aceste locuri.

Primul loc unde am putut sărbători crăciunul a fost împreună cu magii în răsărit, acolo în răsărit era steaua, în răsărit era semnul dar lipsea ceva esenţial, lipsea pruncul.

Al doilea loc ar fi putut fi palatul lui Irod. „A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască hristosul „În Betleemul din Iudea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin proorocul: „şi tu Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.” Matei 2.4-6 În palatul lui Irod erau preoţii, la palatul lui Irod se ţineau slujbele, la palatul lui Irod se cunoţteau proorociile (sulurile sfinte), da lipsea pruncul. Se pune întrebarea oare astăzi cum este?

Al treilea loc unde se pot petrece sărbătorile este casa de poăposire. În casa de poposire era mâncare bună, erau discuţii. în casa de poposire era bucurie unii nu se mai întâlnise-ră de multă vreme, poate Iosif a încercat să le explice cine este maria şi cine avea să se nască, dar nu doreau să primească vestea cea bună a lui Iosif. Şi astăzi  multe case au fost doar case de poposire, „Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” Luca 2.7

Al patru-lea loc unde poţi petrece sărbătorile este este câmpia Betleemului, aici îngerii acompaniază naşterea Domnului Isus, „în ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor…” Luca 2.8-9 În câmpia Betleemului era o atmosferă de sărbătoatre, acolo în câmpie era o atmosferă înălţătoare, un cor îngeresc cânta, dar acolo nu era pruncul şi păstorii nu s-au mulţumit doar cu cântări frumoase, mesaje frumoase, ei au vrut pruncul.

Şi un ultim loc unde am putea petrece sărcătoarea crăciunului este în casa unde este pruncul, aici s-au simţit bine păstorii, aici au venit magii, aici nu erau preoţi dar puteau să fie, nu era un cor dar putea să fie, în schimb era ceva foarte important era pruncul Isus, „au intrat în casă au văzut Pruncul cu Maria mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat…” Matei 2.11

Revin la întrebarea de la început tu unde ţi-ai petrecut sărbătorile? hai să alegem să-L lăsăm pe pruncul născut acum 2000 de ani în ieslea din Betleem să se nască şi în inimile noastre şi astfel să avem tot timpul pe cel sărbătorit cu noi. Este cel mai frumos dar pe care putem să-l primim pe Emanuel „Dumnezeu cu noi!”