Dragostea mamei…

mamaUn baiat de 16 ani a facut o calatorie in strainatate… Dupa un timp, cand sa intors acasa la aeroport il astepta mama lui cu lacrimi de bucurie in ochi. Cand a ajuns si-a strans baiatul in brate cat de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.

Baiatul insa i-a spus: “mama stiu ca ma iubesti… mult, dar daca ma strangi asa de tare in brate in fata atator oameni ca pe un copil mic… ma faci de rusine!”
Cu aceste vorbe a ranit-o foarte tare pe mama lui care se gandea ca… fiul ei nu se bucura din tot sufletul ca o revede.
Dupa alti 6 ani fiul ei a plecat iar intr-o calatorie in strainatate si desi avea deja 21 de ani, mama lui a mers cu el la aeroport sa il conduca sa isi ia ramas bun de la el.
Dar de data aceasta nu si-a imbratisat fiul ci s-a intors cu spatele plangand foarte tare si zicandu-i doar atat: „Ramas bun fiule si sa ai grija de tine”.
Dupa o vreme, cand baiatul s-a intors din calatorie… mama lui nu il mai astepta in gara… Cand a ajuns acasa a gasit pe masa un buchet de flori si langa flori o scrisoare de la mama lui…
Curios a deschis-o si a inceput sa o citeasca, iar dupa ce a terminat a cazut jos plangand si distrus… era cel mai urat si rau moment din viata lui.
Iata ce scria in scrisoare:
„Fiul meu drag, cu 6 ani in urma, cand te-ai intors acasa, aveam lacrimi de bucurie in ochi si te-am strans cu drag in brate, dar cand tu vei citi randurile acestea… eu voi fi deja in cimitir intr-un mormant… pentru ca am murit de cancer…
Cand ai plecat ultima data nu te-am mai starns in brate, ci ti-am intors spatele… ca sa nu te fac de rusine in fata oamenilor strangandu-te in brate ca pe un copil mic… dar am plans foarte tare pentru ca am stiut ca te voi vedea pentru ultima data.
Te iubesc foarte mult si ma voi ruga Domnului pentru tine… iar dragostea mea va veghea intotdeauna asupra ta!
Cu mult drag, mama.

Va invit la meditatie…

Mama

1. În vaduri ape repezi curg                           2. Tu torci. Pe vatra veche ard,
Si vuiet dau în cale,                                             Pocnind din vreme-n vreme,
Iar plopi în umedul amurg                           Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Doinesc eterna jale.                                            Iar flacara lor geme:
Pe malul apei se-mpletesc                             Clipeste-abia din când în când
Carari ce duc la moara –                                   Cu stingerea-n bataie,
Acolo, mama, te zaresc                                     Lumini cu umbre-amestecând
Pe tine-ntr-o cascioara.                                    Prin colturi de odaie.

3. Cu tine doua fete stau                                   4. Si firul tau se rupe des,
Si torc în rând cu tine;                                       Caci gânduri te framânta.
Sunt înca mici si tata n-au                              Spui soapte fara de-nteles,
Si George nu mai vine.                                       Si ochii tai stau tânta.
Un basm cu pajuri si cu zmei                        Scapi fusul jos; nimic nu zici
Începe-acum o fata,                                             Când fusul se desfira…
Tu taci s-asculti povestea ei                          Te uiti la el si nu-l ridici,
Si stai îngândurata.                                               Si fetele se mira.

5. O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!                            6. Într-un târziu, neridicând
La geam tu sari deodata,                                                 De jos a ta privire:
Prin noapte-afara lung privesti –                              – „Eu simt ca voi muri-n curând,
– „Ce vezi?î întreab-o fata.                                              Ca nu-mi mai sunt în fire…
– „Nimic… Mi s-a parut asa!                                           Mai stiu si eu la ce gândeam?
Si jalea te rapune,                                                                Aveti si voi un frate…
Si fiecare vorba-a ta                                                            Mi s-a parut c-aud la geam
E plâns de-ngropaciune.                                                 Cu degetul cum bate.

7. Dar n-a fost el!… Sa-l vad venind,                        8. Afara-i vânt si e-nnorat,
As mai trai o viata.                                                              Si noaptea e târzie;
E dus, si voi muri dorind                                                Copilele ti s-au culcat –
Sa-l vad o data-n fata.                                                        Tu, inima pustie,
Asa vrea poate Dumnezeu,                                           Stai tot la vatra-ncet plângând:
Asa mi-e datul sortii,                                                         E dus si nu mai vine!
Sa n-am eu pe baiatul meu                                            S-adormi târziu cu mine-n gând
La cap, în ceasul mortii!                                                 Ca sa visezi de mine!


de George Coşbuc



 

Nişte maxime frumoase…

  • Un adevărat misionar al Domnului este un om care stă în locul lui Dumnezeu, ca să facă lucrarea lui Dumnezeu, în maniera lui Dumnezeu şi doar spre slava lui Dumnezeu!
  • Cheltuieşte mai puţin decât câştigi şi nu vei avea niciodată datorii
  • Mama este singura fiinţă capabilă să-şi împartă iubirea între cei zece copii ai ei şi totuş să i-o dea fiecăruia întreagă.
  • Nu te poţi pocăi prea repede, căci nu şti niciodată când va fi prea târziu.