Meditaţie…

„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră.” Ps. 68.19

Scrisoare deschisă…

Dragă suflete nemântuit, iţi scriu cu speranţa că vei citi şi ne vei ierta pe noi, toţi care se presupune că suntem mântuiţi, dar uităm că trebuie să şi demonstrăm acest lucru.

Cât contează ce iţi doreşti în adâncul sufletului, prin mintea ta plină de neînţelesuri ascunse, de idei care ar fi putut să fie puse în practică şi să ajute la ceva în lume? Dar, tu de unde să ştii adevărul? Noi, sufletele mântuite, trecem pe lângă tine şi ne gândim că poate vei veni la biserică şi vei afla scopul şi modul  în care poţi fi salvat, iar, dacă ne atragi atenţia, te pomenim în rugăciunile noastre, când ne amintim, dar, cum ispita e mare, în două cuvinte terminăm, pentru că avem nevoie de timp să cerem: o viaţa mai bună, maşină, soţ, soţie şi  toate celelalte pentru noi. Ne gândim că suntem tineri şi dacă nu cerem noi, nu o va face nimeni. Şi mai zicem că ne este milă de tine, suflet nemântuit.

Am fost creaţi din ţărână şi a fost pus un suflet în noi, dar cum să ştii că nu trupul trebuie lucrat să arate impecabil, ci sufletul? Prea puţin au contat pentru mine strigătele tale de neputinţă, te-am lăsat singur, când puteam face ceva pentru tine. Cine să-ţi spună, dacă noi, sufletele mântuite, suntem preocupate de cum să fim mai buni şi mai populari? Noi suntem: “100% pentru Hristos.”

Cu responsabilitate, mărturisesc că am putut să fac mai multe pentru voi şi nu am făcut, iar atunci când am încercat să fac ceva, simţindu-mă mustrat de cugetul meu, acţiunile mele au fost prea slabe  pentru a vă atrage atenţia asupra poziţiei mele. Am încercat să stau cât mai mult în pătratul meu, gândindu-mă că aşa e mai confortabil şi plăcut. Mesele bogate cu întâlniri de tineret, programele binecuvântate cu cântări şi mesaje, părtăşie fără număr – toate acestea m-au ajutat să uit de voi, nelăsându-vă să vă hrăniţi nici măcar cu firimiturile căzute de la mesele noastre, ale pocăiţilor.

Dragostea am folosit-o doar atunci când am simţit, uitând că ea este o alegere continuă, putând în acest fel să iubesc necondiţionat, fără să mă uit la înfăţişarea omului sau la statutul său social. M-am ferit să vă spun adevărul care vă poate face liberi, motivul pentru care aţi fost creaţi, sau sensul vieţii, care vă dă valoare şi identitate proprie, lăsându-mă dus de sentimente mediocre de comoditate.

În final, suflete nemântuite, vă rog să mă iertaţi. Iertaţi-mă pentru că m-am gândit la mine şi nu la voi, iertaţi-mă că, deşi mă rugam pentru voi, aveam ocazia să fac ceva şi nu am facut. Totodată, vă rog să iertaţi toate sufletele mântuite care nu şi-au dat seama de importanţa adevărului pe care îl deţin şi pe care nu îl folosesc îndeajuns.

Sursa. FlacăraÎnchinării.ro

S-a terminat!

Un tânăr s-a dus la un evanghelist la sfârşitul seviciului şi a întrebat: „Ce pot să fac ca să fiu mântuit?”

„Ai venit prea târziu”, a răspuns evanghelistul.

„Prea târziu pentru a fi mântuit?” a exclamat băiatul.

„O, nu!” spuse evanghelistul, „prea târziu pentru a mai face ceva”. Isus a făcut totul cu două mii de anu în urmă la Calvar!”

Şi Isus a făcut totul. El a rostit mai multe cuvinte în timp ce atârna pe cruce, dar una din rostirile lui au fost: „S-a sfârşit”, ceea ce înseamnă că nimic nu mai poate fi adăugat la această lucrare şi nimic nu mai poate fi luat. Este complect totul. Moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Hristos a terminat planul mântuirii. Tot ce trebuie să facem este să ne încredem în El.

Care este diferenţa? (1)

Care este diferenţa?
Ce cred Creştinii	Ce cred Mormonii
Dumnezeu
1. Dumnezeu este Atotputernic, Etern şi Unic. El este singurul Dumnezeu şi este Duh (Ps. 145.13, Ioan 4.24, 1Timotei 1.17)	1. Dumnzeu este o existenţă materială care a fost cândva un om, aşa cum noi suntem acum. Omul poate deveni în final zeu; există mai mulţi zei.
Biblia
2. Biblia, dată de Duhul lui Dumnezeu, este o carte încheiată şi nu are nevoie de complectări. De fapt, complectările sunt interzise (Deut. 4.2; 12.32, Prov. 30.5-6, Galateni 1.18, Evrei 1.1-2, Apoc. 22.18-19)	2. Mormonii au “Scripturi noi” iar scrierile lui Joseph Smith sunt considerate revelaţii inspirate de Dumnezeu – complectările la Biblie sunt făcute de Dumnezeu în sec. XIX
Păcat
3. Omul nu este asemenea lui Dumnezeu, ci păcătos şi separate de Dumnzeu. Omul se poate apropia de Dumnezeu şi poate avea o relaţie cu El doar prin credinţa în Hristos. Omul separate de Hristos, este pierdut (Rom. 5.12-19; 6.23, Efes. 2.12, Gal. 3.13)	3. omul devine în mod progresiv un dumnezeu. Păcatul lui Adam în Eden a fost necesar pentru a asigura paternitatea pentru copii în duh ai lui Dumnezeu, care gata şi aşteptau experienţa vieţii pământene.
Mântuirea
4. Mântuirea este darul fără plată asigurat de prin Harul lui Dumnezeu pentru toţi cei ce cred şi acceptă planul Său (Efes. 2.8-9; Ioan 12.26; 14.1; 1Ioan 3.1-2)	4. Mântuirea se obţine prin fapte bune; toţi oamenii vor petrece eternitatea într-un nivel al Raiului cu mai multe etaje. Nivelul va fi determinat de numărul faptelor bune ale omului

Comportamentul creştin

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Coloseni 3.13

Un tânăr pastor luase în primire o biserică nouă. După o vreme a observat că nu toţi membri îl agreau. Neştiind ce să facă, într-una din zile a cerut sfatul unui frate mai bătrân, ca să ştie cum să se poarte cu aceţtia. Acesta i-a cerut răgaz de gândire. A doua zi i-a înmânat un bilet pe care erau scrise următoarele cuvinte: „Fi bun, fii foarte bun, fii nespus de bun”.

Tânărul a înţeles recomandarea fratelui bătrân şi s-a comportat ca atare. Nu a trebuit să aştepte prea mult ca să observe o mare schimbare în atitudinea celor ce până aici nu-l agreaseră. Acest predicator a câştigat nu prin forţă şi impunere ci prin dragoste răbdătoare.

Domnul Isus a propovăduit iubirea. El s-a străduit să câştige pentru împărăţia lui Dumnezeu pe toţi păcătoţii. Tocmai din această cauză a fost învinuit că mănâncă cu vameşii şi cu păcătoţii.

Domnul Isus s-a străduit să smulgă toate sufletele din ghiarele păcatului. Cele trei pilde ale Domnului Isus: oaia pierdută, leul pierdut şi fiul risipitor – exprimă dorinţa vie a Mântuitorului de a recupera orice suflet pierdut. Aici este vorba nu numai de suflete neîntoarse la Dumnezeu ci şi de suflete care s-au rătăcit de la adevăr şi s-au pierdut.

Apostolul Pavel are o recomandare specială în privinţa aceasta: „Fraţilor chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu”. Galateni 6.1

Câtă deosebire între apostolul Pavel şi mulţi credincioşi aspri de prin bisericile noastre, care vor să apară ca nişte adevăraţi arhangheli ai judecăţii lui Dumnezeu. Biserica lui Dumnezeu nu este o instituţie represivă. Rolul ei este corectiv, de a îndrepta sufletele (1Corinteni 5.1-5). Toate măsurile ce le ia trebuie să aibă o singură ţintă: de a îndrepta şi de a recupera, contribuind la mântuirea sefletelor.

„Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate”. Iacov 5.19-20

Mâna Domnului!

Mâinele Domnului Isus, care au fost întinse pe crucea Golgotei, au ajuns să fie pentru toţi credincioşii o mare binecuvântare. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată, istoria evenimentelor legate de lucrarea acestor mâini. Să privim în Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne amintim câteva mai semnificative:

 

 

1. Mâinile Domnului au fost străpunse. Ps. 22.16

Proorocia făcută cu circa un mileniu înainte s-a împliti întocmai la răstignirea lui Isus. Aceste mâini perforate ne arată trei mari adevăruri:

• El ne-a iubit pănă la jertfă (Ioan 3.14-16)
• El nea izbăvit (Isaia 43.1)
• El nu ne va uita (Isaia 49.15-16)

2. Mâinile Domnului au mijlocit pentru noi şi ne-au binecuvântat.

Evangheliile ni-L prezintă rugându-se zi şi noapte, iar epistolele arată mijlocirea Sa (Luca 22.32). Înainte de înălţarea Sa la cer, „Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat” (Luca 24.50-51)

3. Mţinile Domnului au vindecat şi mângâiat.

Doi orbi la Ierihon (Matei 20.34), un lepros şi soacra lui Petru (Matei 8.3,15), sunt numai câteva exemple în această privinţă. Peste oricine îşi punea El mâinile era vindecat şi mângâierea divină cobora peste fiinţa aceea.

4. Mâinile Domnului au fost izbăvitoare.

Când Petru a început să se afunde pe mare, Domnul Isus a întins mâna şi l-a izbăvit (Matei 14.31). O de am şti şi noi de câte ori am fost izbăviţi de mâna Domnului în ceasurile marilor pericole!

Am menţionat câteva subiecte în legătură cu rolul mâinilor sfinte ale Domnului arătate în Biblie. Desigur acum pe final nu pot trece cu vederea Mâna care bate la uşa inimii celor nemântuiţi (Apocalipsa 3.20). Preţuind aşa cum se cuvine binecuvântările deosebite ale acestor mâini, să facem şi noi aşa cum în vechime împăratul Ezechia îndemna: „Daţi mâna Domnului!” (2Cronici 30.8).

 

Valoarea unui suflet!

Multe lucruri din viaţa aceasta sunt apreciate. Unele au o valoare mai mare altele au o valoare mai mică. Domnul Isus întreabă în Matei 10.26, cu ce s-ar alege un om dacă ar câştiga întreaga lume dar şi-ar pierde sufletul? Domnul Isus spune că un suflet este mai valoros decât orice este în lume.

Aş vrea să pun câteva întrebări la care să ne răspundem singuri.

• cât preţ pui tu pe sufletul tău?
• merită să ne pierdem sufletul – o valoare aşa de mare pentru o plăcere de pe pământ?
• sunt mai de preţ gunoaiele programelor Tv, cu violenă, imoraliate, decât sufletul?
• este adulterul mai valoros, decât  relaţia cu Dumnezeu?
• merită cearta şi neînţelegerea în familie, mai mult decât un loc în cer?
• o ţigare, sau un fum de cocaină, este o satisfacţie mai mare decât fericirea cerească?
• este consumul de alcool mai bun decât mântuirea sufletului?
• nu este sufletul mai preţios decât orice minciună, înşelăciune, necinste ori şmecherie?

Conform Cuvântului lui Dumnezeu, rămânerea în aceste păcate şi multe altele ne va despărţi de cer şi sufletul ne va fi pierdut pentru totdeauna. Alegerea o facem cât timp trăim pe acest pământ. Valoarea unui lucru depinde de abundenţa lui, şi de nevoia sau de dorinţa de a-l avea. Mântuirea ne este oferită din belşug, însă dorinţa sau nevoia de a o avewa lipseşte din multe inimi.

Dacă tu nu pui preţ pe sufletul tău, având grijă să faci cele necesare pentru mântuirea lui, dă-ţi seama că lui Dumnezeu îi este preţios, şi de dragul Lui, fă ceva folositor sufletului tău.

Oamenilor lui Dumnezeu de pe acest pământ le pasă destul de sufletul tău pentru a-ţi veni în ajutor. Caută-i. Chiar dacă ai întâlnit pe cineva care părea să nu-i pese, sunt mulţi care-ţi pot oferi ajutorul spiritual.

Noi îţi preţuim sufletul!

Nu-i pentru mine!

Un binefăcător avea obiceiul să comande în fiecare iarnă două mii de kilograme de cărbuni pe care-i distribuia la cei în nevoie. Într-un an, iarna a fost deosebit de aspră. Maşina cu cărbuni într-o zi s-a oprit în faţa unei case sărăcăcioase, unde un bătrân a deschis.

–Vă aduc cărbuni.  – De la cine? – Nu ştiu, dar mi s-a spus să vi-i aduc.  – Este o greşeală, nu-i pentru mine. – Mi s-a spus să-i aduc la nr. 36, nu este aici? – Ba da, acesta este, dar nu-s pentru mine cărbunii. – Luaţi-i, ce să mai vorbim. – Duceţi cărbunii de aici, nu sunt pentru mine. Şi bătrânul intră în camera lui îngheţată.

Maşina merse mai departe şi se opri din nou. O femeie veni să deschidă.

– Vă aduc cărbuni! – Nu este posibil! – Iată bonul de comandă pentru nr.8.– Atunci, Domnul mi i-a trimis pentru că numai El ştie că tocmai am ars ultimii cărbuni. Intraţi, puneţi-i aici şi Domnul să fie slăvit! Şoferul, făcându-şi treaba îşi spunea: – Aceasta este singura persoană care s-a dovedit inteligentă.

Dumnezeu oferă gratuit mântuirea şi oamenii încă Îl refuză. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Ioan 3.16