Să semănăm în cer!

Nu cumva milostenia-i risipă? nu cumva e cheltuială? Nu, ci un câştig, o afacere bună! Iar unde-i afacere bună acolo-i şi câştig; unde-i sămânţă, acolo-i şi seceriş. De ai avea de lucrat o ţarină cu pământ bun şi gras, pe care trebuie să arunci multă sămânţă, şi n-ai mai avea sămânţă, ai mai şi împrumuta de la alţii; ei bine zgârcenia într-o treabă ca aceasta ai socoti-o pagubă; dar când e vorba să semeni în cer, unde nu te poţi aştepta la timpuri neprielnice, ci să culegi rod îmbelşugat de pe urma seminţelor aruncate, şovăi, pregeţi şi nu te gândeşti că pierzi de te zgârceşti şi câştigi de nu te zgârcceşti.

Împrăştie-ţi, dar, bogăţia, ca să n-o pierzi! N-o ţine la tine, ca s-o ai! Arunc-o, ca s-o păstrezi! Cheltuieşte-o, ca s-o câştigi! Chiar de-ar trebui s-o păstrezi n-o păstra, că negreşit o pierzi!

Încredinţeaz-o lui Dumnezeu! Din mâna Lui nimeni n-o poate răpi! Nu da bani cu camătă, că nu ştii de-ai să câştigi! Ci împrumută-L pe Cel Ce-ţi dă o dobândă mai mare decât capitalul! Dă-ţi banii tăi cu împrumut acolo unde nu-i invidie, unde nu-s pârâş, unde nu-i viclenie, unde nu-i teamă! Împrumută-L pe Cel Ce n-are nevoie de nimic, dar are nevoie de dragul tău!

Împrumută-L pe Cel Ce hrăneşte pe toţi, dar suferă de foame, ca tu să nu flămânzeşti! Împrumută-L pe Cel Ce s-a făcut sărac, ca tu să te îmbogăţeşti! Dă-ţi banii tăi cu împrumut acolo unde nu-i moarte! Dobânda aceasta îţi dă Împărăţia Cerurilor; cealaltă iadul; una e rodul filozofiei, cealaltă a iubirii de argint; una e rodul iubirii de oameni, cealaltă a cruzimii. Ce cuvânt de apărare vom avea, dar, când putem câştiga şi mai mult şi mai sigur şi la timp potrivit şi în multă libertate şi fără batjocură şi fără teamă şi fără primejdie, dar părăsim acest câştig şi alergăm după celălalt, ruşinos, murdar, primejdios, pierzător, care ne pregăteşte cuptorul ce îngrozitor?

Ioan Gură de Aur

Îţi mulţumim pentru 2009

„Vedem cum ni se duc anii ca un sunet…” -constată omul lui Dumnezeu,Moise în Psalmul 90.9. Horaţiu spunea: „Anii care trec ne răpesc mereu câte ceva.”

Pe cineva sau câte ceva am pierdut şi noi în anul care se scurge peste câteva ceasuri, dar aş vrea să nu uităm şi ce-am câştigat, să nu uităm binefacerile Domnului (Ps.103.2) de care am avut parte. Şi unele şi altele trebuie să ne apropie mai mult de Dumnezeu. „Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” 2Corinteni 4.17

Cred că acum la cumpăna dintre ani putem să spunem şi noi ce spunea psalnistul în Psalmul 100:

„Strigaţi de bucurie Către Domnul, toţi locuitorii pământului!  Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeul El ne-a făcut, ai lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunei Lui Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui!      Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.  Căci Domnul este bun: bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam!”

Americanii au o zi de mulţumire care a fost decretată prin decret prezidenţial de către Abraham Lincoln în anul 1863 ca ultima zi de joi din luna noiembrie, zi in care poporul trebuie să se întoarcă cu mulţumire către Dumnezeu. Dar trebuie să aven un decret prezidenţial ca să-I mulţumim lui Dumnezeu? Tot ce suntem şi tot ce avem se datorează lui Dumnezeu, dacă am ajun în această ultimă zi a anului 2009 este doar datorită dragostei, milei, bunătăţii lui Dumnezeu.

Acum la sfârşitul lui 2009 cred că este bine să venim şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce a însemnat anul 2009 pentru noi şi pentru familiile noastre.