Tu dai mită?

Am găsit această întebare pe care o punea Vio Pop, şi cred că este o întrebare la care ar trebui să medităm tot mai mulţi dintre noi care ne numim creştini. În urmă cu puţin timp a tebuit să rezolv ceva la Bucureşti şi cu cine am mers a făcut un pachet pentru ca să avem o altă „intrare”, atunci poate nu am considerat decât un gest de bun simţ, dar acum stau şi mă  gândesc că am greşit.  Cred că după ce vom citi gândurile lui Vio ne vom da seama cu toţi că a da mită sau a încerca un trefic de influenţă nu este altceva decât păcat. Poate te gândeşti că la problema ta te va putea ajuta fratele cutare care este consilier local sau judeţean sau primar sau deputat sau senator sau…, haideţi să fim conştienţi că că Dumnezeul nostru este mai mare decât toate funcţiile pe care le-am enumerat şi dacă El vrea să-mi rezolve problema o va face fără să fiu nevoit să încerc eu un trafic de influenă. Haide-ţi să vedem ce spune Vio Pop împreună şi să medităm….

„Am fost provocat săptămâna trecută de o persoană apropiată care a vrut să mă ajute într-o situație. Nu era vorba de a da mită, dar era vorba de trafic de influență. Situația era destul de simplă, încât aș zice că nu e nimic rău în asta. Nu am vrut să accept, și am preferat mai bine să aștept încă cateva zile, să fac o călătorie în plus, stat la cozi, o zi pierdută, dar am câștigat ceva. Un simplu compliment de la aceea persoană: “Știam că tu nu accepți să faci asta!”.

Când vine vorba de mită, și noi creștinii am transformat acest cuvânt în unul care să sune mai drăguț: “o mică atenție”, sau “o recunoștiiță” și ne împăcăm cu afirmația: “Așa fac toți!”

Tu ce faci când ești pus într-o situație care s-ar rezolva mai ușor dând mită. Accepți aceasta, practici acest lucru?

Mita aduce sărăcie într-o națiune, mita favorizează corupția pe oricare nivel din societate. Mita aduce lipsa locurilor de muncă, mita promovează persoane care nu-s capabile de o anumită slujbă, mita este principala cauza care poate să ducă la faliment o companie, mita face foarte mult rău pe termen lung în societate.

Vă chem să fim diferiți, să demonstram credința și dreptatea indiferent de costuri, indiferent dacă va trebui să muncim mai mult!  Haideți să aplicăm principiile Împărăției lui Dumnezeu în societate, și să demonstrăm că suntem creștini prin faptul că nu dăm mită!

Haideți să spunem păcatului pe nume: MITA e PĂCAT! Dumnezeu urăște MITA!”


Care este diferenţa? (1)

Care este diferenţa?

Ce cred Creştinii

Ce cred Mormonii

Dumnezeu

1. Dumnezeu este Atotputernic, Etern şi Unic. El este singurul Dumnezeu şi este Duh (Ps. 145.13, Ioan 4.24, 1Timotei 1.17) 1. Dumnzeu este o existenţă materială care a fost cândva un om, aşa cum noi suntem acum. Omul poate deveni în final zeu; există mai mulţi zei.

Biblia

2. Biblia, dată de Duhul lui Dumnezeu, este o carte încheiată şi nu are nevoie de complectări. De fapt, complectările sunt interzise (Deut. 4.2; 12.32, Prov. 30.5-6, Galateni 1.18, Evrei 1.1-2, Apoc. 22.18-19) 2. Mormonii au “Scripturi noi” iar scrierile lui Joseph Smith sunt considerate revelaţii inspirate de Dumnezeu – complectările la Biblie sunt făcute de Dumnezeu în sec. XIX

Păcat

3. Omul nu este asemenea lui Dumnezeu, ci păcătos şi separate de Dumnzeu. Omul se poate apropia de Dumnezeu şi poate avea o relaţie cu El doar prin credinţa în Hristos. Omul separate de Hristos, este pierdut (Rom. 5.12-19; 6.23, Efes. 2.12, Gal. 3.13) 3. omul devine în mod progresiv un dumnezeu. Păcatul lui Adam în Eden a fost necesar pentru a asigura paternitatea pentru copii în duh ai lui Dumnezeu, care gata şi aşteptau experienţa vieţii pământene.

Mântuirea

4. Mântuirea este darul fără plată asigurat de prin Harul lui Dumnezeu pentru toţi cei ce cred şi acceptă planul Său (Efes. 2.8-9; Ioan 12.26; 14.1; 1Ioan 3.1-2) 4. Mântuirea se obţine prin fapte bune; toţi oamenii vor petrece eternitatea într-un nivel al Raiului cu mai multe etaje. Nivelul va fi determinat de numărul faptelor bune ale omului

„Minunat în sfinţenie”

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu sfânt şi toate lucrările Lui cu oamenii sunt pline de sfinenie. Este foarte important ca fiecare dintre noi să fie pătruns de această sfinţenie divină, aşa cum s-a întâmplat cu Isaia. În cartea sa, la capitolul 6.6, profetul istoriseşte cum a intrat în Templu şi a fost copleşit de măreţia lui Dumnezeu. Reacţia lui a fost exprimată în exclamaţia: „Sfânt, sfîânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de măreţia Lui!”

În Apocalipsa 4.8 pătrundem pentru o clipă în atmosfera cerului şi ne întâlnim cu cele patru făpturi vii care stau în jurul tronului strigând fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este , care vine!”

Isaia a simţit ceea ce simte orice credincios când este confruntat cu prezenţa sfinţeniei divine. El a strigat: „Vai de mine sunt pierdut căci sunt un om cu beze necurate!”

Şi patriarhul Iov a avut o astfel de experienţă: „Ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă” Iov 42.5-6

Există anumite atribute ale lui Dumnezeu care-L caracterizează doar pe El şi pe care nu le împărtăşeşte cu nimeni: atotputernicia Lui, atotştiinţa Lui şi omniprezenţa Lui. Există însă alte atribute pe care El doreşte să le împărtăşească cu cei care se apropie de El: sfinţenia, neprihănirea, bunătatea şi credincioşia. Apostolul Petru spune: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” 1Pettru 1.16; Lev. 11.44

Când citim în Romani 5.6-10 vedem cât de departe suntem noi de sfinţenia divină. În starea lui naturală, omul este păcătos, depravat şi în stare de duşmănie faţă de Dumnezeu. Nu este nici unul neprihănit, nici unul măcar Rom. 3.10. Inima omului este desnădăjduit de rea şi nespus de înşelătoare Ier.17.9.

Când privim la sfinţenia divină şi la starea de păcat a omului, strigăm asemenea oamenilor din Bet-Semeş: „Cine poate sta înintea acestui Dumnezeu sfânt?” Sam.6.20 Sau ca apostolul Pavel: „O nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?” Rom. 7.24

Singurul răspuns posibil îl găsim în versetul următor: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” . În această afirmaţie se cuprinde soluţia problemei.

Trebuie să recunoaştem că toţi am păcătuit ca fiul risipitor din Luca 15.21 „am păcătuit”. Apoi trebuie să venim la Domnul Isus, să-i cerem iertare şi curăţire şi să primim haina cea nouă a neprihănirii. În 1Cor. 1.30 ni se spune că neprihănirea lui Hristos devine neprihănirea noastră. Va fi primită neprihănirea lui hristos înaintea lui Dumnezeu? da, va fi primită. El n-a cunoscut păcatul! Dumnezeu îl primeşte pe Hristos şi tot aşa face şi cu aceia care se fac una cu El prin credinţă.

În BIBLIE, găsim două feluri de neprihănire:

  • neprihănirea primită prin Hristos (am fost făcuţi neprihăniţi)
  • neprihănirea pe care ne-o lucrăm noi înşine (trăind în neprihănire)

În 1Ioan 3 citim: „Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit. Cine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu”.

Haideţe dar să primim neprihănirea lui Hristos şi să ne dăm toată silinţa să facem fapte demne de ea.

Tu m-ai iertat!

Nu a fost dator să ne salveze dar El a făcut-o!

Acolo la Calvar a scris iertare in dreptul nostru! Haide-ţi să ne amintim de jertfa Lui într-un mod deosebit astăzi în prima duminică a anului 2010 şi să luăm decizia de a sta cu El la masă tot timpul în anul 2010 pentru că atunci vom avea viaţă.