Pastorul Joachim Gauck – noul preşedinte al Germaniei

Joachim Gauck în vârstă de 72 de ani, independent politic, a obţinut 991 de voturi din cele 1.232 exprimate în cadrul Adunării Federale desemnate să aleagă preşedintele, o funcţie mai mult onorifică.

„Accept acest vot”, a declarat solemn Gauck în faţa Adunării Federale, la câteva minute după anunţarea rezultatelor.
„Ce duminică frumoasă!”, a exclamat el…

continuarea pe realitatea.net

Tu trebuie să ai grijă de Oile Tale!

„Îngrijeşte bine de oile tale şi ia  seama la turmele tale.”  Proverbe 27.23   

M-am gândit că de foarte multe ori aşteptăm ca păstorii bisericilor să îngrijească de turma pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o nou, şi atunci când poate un miel din turma noastră se rătăceşte, sau poate l-a furat un lup, suntem mâhniţi şi supăraţi, dar de cele mai multe ori pe cine nu trebuie. Cred că în primul rând ar trebui să fim mâhniţi pe noi înşine şi apoi pe alţii.

O dată un păstor (cioban) era foarte supărat. Printre lacrimi a povestit cum nişte lupi au in­trat în turma lui şi i-au ucis 65 dintre cei mai buni miei. Cel care-l asculta, l-a întrebat cu compătimire: „Dar oi, câte ţi-a nimicit?”

Cu o privire surprinzătoare, bătrânul păstor i-a răspuns: „Niciuna! Nu ştii că un lup nu ia niciodată o oaie bătrână, dacă poate lua un miel?”

În zilele noastre, satan încearcă să intre în familii sub forma unui înger de lumină. Îşi ascunde corupţia nele­giuită şi murdăria sub o interminabilă varietate de de­ghizări în aparenţă nevinovate.  Numai vegherea stărui­toare, potrivită Scripturii, însoţită de rugăciunile  părin­ţilor, le va asigura acestora înţelepciunea necesară pen­tru a deosebi lucrurile preţioase de cele neînsemnate.  Ca şi în zilele lui Neemia, şi astăzi părinţii trebuie să acţi­oneze în credinţă pentru a rezidi zidurile dărâmate. Uşi­le, încuietorile şi barierele trebuie să-şi îndeplinească func­ţiile, astfel încât casa să fie în siguranţă de lupii răpitori. Părinţi! Copiii voştri sunt asemenea unor miei asupra că­rora se îndreaptă atacul vrăjmaşului. Vegheaţi ca nimic să nu poată fura pe copiii voştri! Ei au nevoie de case în siguranţă. Şi casele vor fi în siguranţă, când Mântuitorul este Domnul şi Stăpânul caselor voastre.

Încă un pastor moare în accident de masină!

Păstorul Iacob Şumandea, (96 ani) pastor onorific la Biserica Penticostală Betania din Cluj Napoca a murit astăzi într-un accident de maşină în timp ce dorea să ajungă la Arad la un serviciu divin. În urma relatărilor celor de la adevărul.ro,  accidentul din această zi de pe DN 7 s-a soldat cu nouă victime din care se pare că doi au decedat.

Mai multe informaţii pe creştintotal.ro şi adevărul.ro

Ajutor prin tăcere…

Un pastor povestea despre vizita pe care a făcut-o unei familii dintr-un sat. Sosind acasă la ei a fost întâmpinat de gospodina casei care aspus: „Am ştiut că o să treceţi azi pe la noi. Am mare nevoie de ajutor. Nu ştiu ce să fac.” Apoi i-a spus ce probleme avea, lucruri care l-au făcut pe pastor să lăcrimeze, pentru că erau dincolo de orice capacitate de-a sa să le poată rezolva. Nu ştia ce să spună, aşa că a continuat să asculte cu răbdare pănă când femeia, zâmbind, printre lacrimi, a exclamat: „Vă mulţumesc mult că aţi venit! Este exact de ce aveam nevoie!” Pastorul a comentet: „Am ştiut atunci că avea nevoie de înţelegere şi nu sfatul meu înţelept.”

Comentând şcena din Iov 2.13, pastorul englez W.F. Adeney, a scris: „Compasiunea poate fi arătată prin tăcere. Acele şapte zile şi şapte nopţi de tăcere sunt un spectacol sublim. Mângâietorii lui Iov au început bine. Ar fi fost bine pentru reputaţia lor ca la sfârşitul săptămânii să fi plecat acasă. Ar fi fost cunoscuţi ca modele de oamenii ce încurajează şi mângâie pe alţii şi nu ar fi devenit personificarea torţionarilor morali. Adeseori facem greşeli crezând că „trebuie să spunem ceva”. Adney încheie:”În necaz nu este nevoie de sfaturi ci de simpatie, de înţelegere şi aceasta se poate arăta cel mai bine printr-o lacrimă, printr-o strângere de mână cu dragoste.”

Când cineva ne împărtăşeşte o povoară, este natural să vrem să-l ajutăm la rezolvarea problemei sale. Dar oamenii, adesea, doresc doar să găsească pe cineva care să-i asculte cu compasiune. De aceea ne putem exprima simpatia cel mai bine prin tăcere.

Poetul creştin Costache Ioanid spune:

„Când fraţii mei au răni ce dor, / Să-mi fie braţul meu sfios, / Să nu apăs în rana lor, / Căci nu eu vindec, ci Hristos.”

Pastor în România, condamnat la moarte în Sudan

În fiecare duminică, de la ora 13.00, o mână de oameni de culoare şi chiar români se adună în subsolul Bisericii „Nădejdea“ din Giuleşti la o slujbă-spectacol în stil gospel. Pastorul de origine sudaneză, Peter Rong, a înfiinţat biserica gospel „Spiritual Revival“ în 2001.

Cu o vervă religioasă extraordinară, pastorul Peter Rong povesteşte timid firul vieţii sale legând orice întâmplare de Dumnezeu. Îşi caută cuvintele româneşti pentru a vorbi mai mult despre misiunea lui, decât despre el.

De aproape zece ani a reuşit să adune credincioşii baptişti de culoare, şi nu numai, într-o biserică, mai întâi improvizată în apartamentul său închiriat, apoi la subsolul Bisericii „Nădejdea“ din cartierul Giuleşti. Aici se adună duminică de duminică în jur de 40 de enoriaşi, refugiaţi, studenţi africani şi chiar români. Rugăciunile lor se transformă într-un adevărat spectacol muzical susţinut de camerunezi, congolezi, sârbi, americani, spanioli şi chiar români. „La început erau mai mulţi, însă majoritatea erau refugiaţi care cu timpul s-au întors în ţările lor“, explică pastorul.

Creştin, într-o ţară de musulmani

Peter Rong a venit în România în 1992, ca student la Academia de Studii Economice, dintr-o ţară dominată de musulmani, renunţând totodată la o carieră în aviaţie. „Când eram mic, pastorul ne spunea să ne rugăm pentru România, înainte de 1989. După ce am terminat liceul le-am spus părinţilor mei că vreau să vin în România“, povesteşte Peter Rong. Nu după mult timp de la venirea sa în România, problemele au apărut pentru Peter. Un african creştin care ţine predici nu a fost tocmai pe placul autorităţilor musulmane, sudaneze. Peter s-a ales cu un an şi şase luni de închisoare, în România, şi cu o condamnare la moarte în Sudan. „În închisoare m-am apropiat de Dumnezeu. După ce am fost eliberat m-am înscris la Institutul Teologic, cu dovada de eliberare, pentru că nu mai aveam acte“, îşi aminteşte pastorul. După 16 ani, Peter Rong şi-a văzut familia pe care a lăsat-o în Sudan de-abia anul trecut. „Eu n-am ştiut nimic de ei şi nici ei de mine în anii aceştia. De-abia după 2005, când a căzut regimul din Sudan, am putut să mă întorc la ei, fiind condamnat la moarte“, mai spune Peter Rong.

Biserica din apartament

Pe soţia sa, româncă, a cunoscut-o la Institutul Teologic, iar în 2000 s-au căsătorit. Acum au împreună doi copii, unul de şapte ani şi unul de şase luni. Împreună au început „adunările“, în apartamentul lor închiriat din cartierul bucureştean Giuleşti. „La un moment dat administratorul chemase poliţia. Vedea oameni de culoare urcând la mine în apartament şi credea că mă ocup cu falsificarea paşapoartelor, A venit odată şi a nimerit în mijlocul unei rugăciuni. Atunci s-a lămurit“, spune amuzat pastorul.

Sursa: Adevărul.ro

Ps. Sincer abia aştept să am oportunitatea să petrec o duminică în Bucureşti şi să pot vizita această biserică.