Evoluţie Penticostali 1992 – 2011

recensamant-2011Dragii mei,

La multi ani binecuvantati de Domnul!
Va scriu pentru a va aduce in atentie evolutia numarului de penticostali in Romania, pe fiecare judet in parte, in perioada de dupa revolutie. Am folosit numai datele oficiale de la cele 3 recensaminte – 1992, 2002 si 2011.
Nota:
Deoarece nu exista date publice cu penticostalii din afara tarii, acestia nu au fost luati in considerare. Asadar, rezultatele si interpretarile vor trebui nuantate cand aceste date vor fi disponibile.

Constatari

1. Din pacate, repartizarea penticostalilor in cele 42 de judete ale tarii nu este delocechilibrata astfel ca in primele 11 judete cu ponderea cea mai mare, se afla aprox. 246.000 penticostali – 68% din total, dublu decat in celelalte 31 de judete.

2. Judetele cu crestere sustinuta in perioada 1992 – 2011, atat in valori absolute, cat si in procente, sunt Buzaul si Galatiul.

3. Cresterea neta cu 37852 de penticostali din perioada 2002 – 2011 a fost asigurata in proportie de 57%, adica 21640 de persoane, de judetele din sudul si estul tarii, in care nu se afla nici unul dintre cele 11 judete care insumeaza 68% din toti penticostalii si nici un judet din cele aflate in arcul carpatic. Asadar zona de sud si est ce cuprinde 20% din totalul penticostalilor a asigurat o crestere de 57% din toata cresterea deceniului 2002-2011.

Vesti bune
Penticostalii reprezinta singurul grup religios care a crescut constant dupa revolutie. Daca in primul deceniu, 1992-2002, toate cultele evanghelice au crescut, in perioada 2002 – 2011 din toate grupurile religioase din Romania au crescut doar penticostalii, cei fara religie si ateii, restul inregistrand scaderi in numarul total al aderentilor.

Vesti rele
Daca in perioada 1992-2002 cresterea penticostalilor cu 103638, numar de persoane, a depasit cu mult numarul celor nascuti in familiile penticostale care au devenit persoane adulte in acest interval, in numar de 44504, nu acelasi lucru s-a intamplat in perioada 2002 – 2011. In aceasta perioada cresterea neta a fost de 37852 de penticostali cu mult mai putin decat cei 66137 de tineri care aveau in 2002 varste cuprinse intre 10 si 19 ani ce urmau sa devina persoane adulte in deceniul 2002 – 2011. Asadar, putem spune ca in acest deceniu penticostalii si-au pierdut o parte din tineri.

O alt veste rea este ca in sase dintre judetele cu cea mai numeroasa populatie penticostala – Arad, Bistrita-Nasaud, Botosani, Cluj, Hunedoara si Timis – cresterile au fost fie negative fie modeste, situate intre 0-5%. Daca in aceste judete se aflau in anul 2002, 124325 de penticostali, in anul 2011 acest numar a scazut pana la 122825.

Directii
1. Se va consolida in perioada urmatoare o realitate cu doua Romanii in ce priveste penticostalii? Judetele din arcul carpatic impreuna cu Suceava si Botosani care insumeaza 80% din totalul penticostalilor vs. restul de 20% compus din judetele din sud si est? Aceasta tendinta poate fi observata si prin intentia de mutare a ITP la Cluj, o expresie noua a unui mai vechi egoism penticostal care a fost vizibil in concentrarea resurselor umane si materiale in judetele in care locuiesc 80% din penticostali.

2. Ce se intampla cu cei 72111 copii din familiile penticostale care in 2002 aveau intre 0 si 9 ani si care vor deveni adulti dupa anul 2011?

3. Cati dintre cei care se intituleaza penticostali fac parte, de fapt, din biserici carismatice?

Puteti sa dati mai departe aceste date daca mentionati sursa.

Cu bine,
Andrei Ivan
andrei.ivan1@gmail.com

http://barzilaiendan.wordpress.com

sursa foto: recensamant2002.wordpress.com

Ecouri „Zilele familiei” la Betania Arad

În prima seară a conferinţei pastorul Florin Ianovici a citit textul biblic „M-am uitat şi, sculându-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi infricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” din Neemia 4.14, ca suport pentru prelegerea dumnealui.

Famila este importantă în viziunea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu a început lucrarea pe acest pământ printr-o familie (Adam şi Eva), Domnul Isus şi-a început lucrarea de răscumpărare pe acest pământ la o nuntă (nunta din Cana), sfârşitul omenirii se va termina printr-o nuntă (unirea dintre Hristos şi Mireasa Lui Biserica).

Patru principii biblice pentru o familie binecuvântată:

  • principiul părtăşiei;
  • principiul maturităţii;
  • principiul potrivirii;
  • principiul credincioşiei

 

 

Un mare adevăr!

Daniel Brânzei: „Deosebirile reale sunt numai între pentecostalii răi și baptiștii răi. Cei dintâi Îi spun lui Dumnezeu ce TREBUIE să facă, iar ceilalți Îi spun lui Dumnezeu ce NU ARE VOIE să facă. Pentecostalii buni și baptiștii buni sunt … „tot ăia“. Ei Îi spun lui Dumnezeu dorințele lor și apoi Îl lasă pe El să facă ce vrea El. Ei nu-L manevrează pe Dumnezeu, ci I se subordonează.“

Vicepreşedintele care a încercat să se ascundă!

Exact la trei luni după alegerile de la Bistriţa, Dumnezeu dă pe faţă pe Nelu Gurău – vicepreşedintele Cultului Penticostal – care a recunoscut în faţa Consiliului Bisericesc că a avut angajament de colaborare cu Securitatea.

continuarea pe blogul pastorului Petrică Lascău

Pastorul penticostal Cristian Ionescu pe blogul săuPOPAS PENTRU SUFLET spune: Biserica Domnului Isus din vremea noastră se confruntă cu multe crize de identitate. Într-o vreme în care șerpii modernismului, materialismului și liberalismului șoptesc otrăvitor învățături și curente care duc la păcat și toleranță, avem nevoie de armele luminii și nu de săbiile tocite ale vânzării de frați și compromisului cu sistemul opresiv comunist”. – are perfectă dreptate!

Pastorul penticostal Laurenţiu Balcan pe blogul PENTICOSTALUL spune: „Faptul ca actualul vicepresedinte a mintit peste 600 de pastori penticostali, sfidand astfel reprezentantii catorva sute de mii de credinciosi din Romania si Diaspora, mi se pare mai grav decat un dosar informativ propriu-zis. Dosarul face parte din trecutul lui, minciuna face parte din prezent. Trecutul este ingropat in arhive si in memoria celor care  s-au dus si poate fi explicat si justificat in “n” feluri, dar prezentul nu poate fi justificat. Ce a fost, a fost – noi nu intelegem presiunile la care au fost supusi slujitorii in perioada comunista – dar ce este ne afecteaza iremediabil. Vicepresedintele ne-a mintit!”

Patorul penticostal Vasilică Croitor pe blogul lui RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI spune: „Iureșul care s-a iscat în țară și în Diaspora, după declarația vicepreședintelui în care admitea faptul că a avut un angajament de colaborare cu Securitatea, era ceva ce putea fi evitat atât de ușor dacă s-ar fi recurs la dialog, şi nu la manipulări, atunci când au înţeles că apariţia cărţii este iminentă.”

Pastorul penticostal Victor Opriş pe blogul pastorului Petrică Lascău spune: „Ca pastor in cultul penticostal inca din anii “80, am fost foarte socat sa citesc postarea ta, frate Petrica cu privire la Gurau. N-am fost si nu voi fi niciodata de acord ca oamenii care au semnat un angajament cu securitatea, indiferent de imprejurarile invocate de ei, sa ne reprezinte pe noi, cei care am trecut prin aceesi perioada cu ei si am avut de suferit probabil mai mult decat ei, dar n-am cedat platind orice pret. Iar ei cu nerusinare, in ciuda faptului ca li s-a oferit de atatea ori posibilitati sa se retraga sau sa demisioneze, nu au facut-o (din motive lesne de inteles). Ei nu ne reprezinta chiar daca sunt presedinti sau cu alte functii in cult. Cred ca reprezinta in continuare institutile pe care le-au slujit, iar bisericile sunt conduse de Criostos Care ne reprezinte in lume si inaintea Lui Dumnezeu. Iesind acest caz la lumina (cred ca inca sunt multe ascunse) este o dovada in plus ca sistemul este bolnav, daca nu mort si ar trebui sa Il declaram pe Cristos singurul Cap al Bisericii si nu o organizatie sau un sistem lumesc”. – un punct de vedere care ar trebui analizat.

Patorul penticostal Vasilică Croitor revine astăzi pe blogul RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI şi spune: „Ne aflăm la douăzeci de ani de la Revoluţie, iar realitatea este că Biserica nu s-a ridicat deasupra deasupra societăţii şi nu şi-a aumat rolul care i-a fost încredinţat prin mandatul divin. Am fugit de actul dificil al confruntării cu propiul nostru trecut şi de aceea ne găsim aşa de greu drumul. O reformă morală este posibilă – ne-o cere Biblia, istoria Bisericii şi situaţia curentă”.Răscumpărarea memoriei pag. 381

 

Darurile Duhului Sfânt (17)

continuare de aici, aici şi aici.

Aşa cum v-am obişnuit în ultimul timp am vorbit despre lucrarea Duhului Sfânt în general şi într-un mod personal despre darurile Duhului Sfânt, daruri pe care le-am împărţit în trei mari categori şi anume: daruri de echipare, daruri motivaţionale şi daruri de manifestare. În cadrul acestei ultime categori am vorbit până acum despre darurile de descoperire (darul vorbirii despre înţelepciune, darul vorbirii despre cunoştinţă, darul deosebirii duhurilor).

Tot aici în această categorie a darurilor de manifestare voi încerca să abordez puţin darurile de putere care cuprind: datul credinţei, darul vindecărilor şi darul minunilor.

Darul credinţei

Biblia vorbeşte despre credinţă din genesa pănă în Apocalipsa. În general credinţa poate fi privită din trei puncte de vedere: credinţă naturală, credinţa divină şi credinţa drăcească.

„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Evrei 11.1

Credinţa supranaturală poate fi văzută în mai multe feliri:

  • credinţa mîntuitoare – este un dar de la Dumnezeu, se primeşte prin Evanghelie şi doar prin ea putem fi plăcuţi lui Dumnezeu (Efeseni 2.8-9; Romani 10.17; Evrei 11.6);
  • credinţa ca roadă a Duhului (Galateni 5.22), aceasta este un rezultat al mântuirii noastre, ea creşte pă măsură ce avem o părtăşie tot mai intensă cu Domnul Isus, prin Cuvânt, prin rugăciune şi părtăşie cu Duhul Sfânt (Ioan 15.5);
  • darul credinţei –  este credinţa care aşează în noi putere miraculoasă pentru care aproape că nu există imposibilităţi. Acest dar îl învredniceşte pe credincios să îndeplinească o anumită sarcină de slujire. Pentru cel care are darul slujirii nu există o ţintă imposibilă de atins. Manifestarea darului credinţei este adeseori necesară pentru a reconstrui biserici dărâmate, dau pentru a restaura biserici împărţite.

Darul credinţei s-a manifestat în viaţa multor credincioşi:

  • Avraam, prin credinţă, primeşte la bătrâneţe pe fiul său Isac (Genesa 17.19);
  • Ilie prin credinţă a fost păstrat de Dumnezeu pentru confruntarea cu proorocii lui Baal (1Împăraţi 17.13-16);
  • prin credinţă a fost protejat Daniel în groapa cu lei, şi cei trei tineri în cuptorul cu foc (Daniel 3.1-2; 6.1-21);
  • prin creinţă a fost transportat ilie dintr-un loc în altul (1Împăraţi 18-11-12);
  • prin credinţă a umblat Isus pe apă (Matei 14.24-27);
  • prin credinţă a fost izbăvit Petru din închisoare (Fapte 12);
  • darul credinţei a fost arătat prin transpoprtarea miraculoasă a lui Filip (Fapte 8.39-40);
  • prin credinţă a fost izbăvit Pavel de viperă (Fapte 28.6); ş.a.

Există mult mai multe exemple de manifestare a darului credinţei pe paginile Bibliei. Prin manifestarea darului credinţei noi suntem izbăviţi de cursele celor răi, de frică şi teamă, de moarte cauzată de molimi, de nenorociri, de accidente, de duhuri rele…

Avem nevoie de darul credinţei şi pentru a exercita disciplina în biserică. Satana caută să lovească în puritatea morală a bisericii, în învăţătura curată şi deplină, în unitatea frăţească. Păstorii au nevoie de o măsură îndoită de credinţă. Doar prin credinţă putem să ne împotrivim lui Satan şi acţiunilor lui (Efeseni 6.16-18; 1Petru 5.8);

Fie ca Dumnezeu să binecuvinteze biserica Sa cu acest dar, manifestându-se tot mai mult pentru protejarea şi izbăvirea credinciosului.

Darurile Duhului Sfânt (16)

continuarea de aici

Darul deosebirii duhurilor este manifestarea Duhului Sfânt, care ajută un membru al trupului să determine într-o destăinuire supranaturală sursa spirituală a mesajului unui profet sau a unui învăţător. Deosebirea duhurilor este abilitatea prin care se poate discerne sursa spirituală a unui mesaj.

Darul deosebirii duhurilor nu este:

  • o putere de discernământ pentru aprecierea unui caracter bun sau sfânt;
  • un talent omenesc şi abilitatea de a denasca falsităţii;
  • nu are nimic de a face cu spiritismul;
  • nu este o cunoaştere psiologică pentru a pătrunde în caracterul personalităţii cuiva.

Exemple de manifestare ale darului deosebirii duhurilor în viaţa Domnului Isus, unde acest dar s-a manifestat frecvent:

  • cu ajutorul Duhului Sfânt, Isus a cunoscut natura şi sursa gândurilor care i-au venit în timpul ispitirii în pustie (Matei 4.1-9);
  • El a ştiut când Petru a fost inspirat de Duhul Sfânt, şi când a fost inspirat de Satana (Matei 16.13-23);
  • El a ştiut când Iacov şi Ioan au fost inflşuenţaţi de un duh străin (Luca 9.51-55);
  • El ştia de opoziţia ce-i stătea în cale că era activitatea unui demon (Marcu 1.23-27).

Domnul Isus a avertizat pe ucenici de opera de înşelăciune a spiritelor rele care vor lucra în Numele Lui (Matei 7.15; Marcu 13.22).

Darul deosebirii duhurilor este descoperirea supranaturală prin care:

  • Mica a descoperit duhul de amăgire ce era în proorocii lui Ahab (1Împăraţi 22.19-25);
  • Ieremia a descoperit înşelăciunea profetului mincinos – Hanania (Ieremia 28.1-7);
  • Petru a descoperit falsitatea lui Simion Magul (Fapte 8.21-23);
  • pavel cunoştea natura duhului care vorbea prin servitoarea din Filipi (Fapte 16.16-18);

Poţi depista lucrarea duhurilor înşelătoare prin cunoaşterea Sfintelor Scripturi şi prin darul deosebirii duhurilor. Este foarte important să ne înarmăm, cu cunoaşterea cuvântului pentru a deosebi lucrurile bune de cele rele. Credincioşii călăuziţi de Duhul Sfânt trebuie să dispună de un anumit grad de sensibilitate pentru a putea sesiza falsitatea unur spirite rele.

Un credincios botezat cu Duhul Sfânt nu poate fi posedat de un duh străin, dar poate fi ispitit pe cele două căi: ale gândirii şi ale sentimentelor.

În aceste vremuri din urmă când activitatea demonică se va intensifica foarte mult, credincioşii sunt chemaţi să se împotrivească lucrării demonice şi să lase pe Duhul Sfânt să manifeste darul deosebirii prin ei în fiecare ocazie, când se confruntă cu învăţături extrabiblice.

Darurile Duhului Sfânt (15)

continuare de aici

Astăzi vom încerca să abordăm puţin Darul vorbirii despre cunoştinţă. Acest dar este o manifestare a Duhului Sfânt prin care Dumnezeu ne comunică anumite adevăruri pe care numai El le poate şti, ajutând astfel Biserica într-un moment de nevoie acută.

Darul cunoştinţei nu este o înmilţire de cunoştinţe intelectuale pe cale naturală, acest dar nu este bazat pe o cunoaştere a lui Dumnezeu pe o perioadă lungă de experienţă creştină, el poate fi definit ca fiind, gândul lui Hristos manifestat prin gândul credinciosului,la vremuri de nevoie. Prin acest dar noi suntem protejaţi, putem să ne rugăm mai eficienţi, şi putem să-i ajutăm pe alţii cu un sfat înţelept dat prin Duhul Sfânt în probleme ce privesc viitorul.

Se pot distinge patru feluri de cunoştinţă:

  • cunoştinţa naturală umană – este într-o continuă creştere. Cartea lui Daiel spune că în vremurile din urmă „mulţi vor citi, şi cunoştinţa va creşte” (Daniel 12.4). Această cunoştinţă este importantă, dar pe unii îi face mândri, şi astfel, ei nu vor înţelege cunoştinţa lui Dumnezeu. „Omul firesc nu poate înţelege lucrurile Duhului, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte” (1Corinteni 2.14);
  • cunoştinţa supranaturală a lumii căzute – este o încercare aminţii naturale de a căpăta informaţii pe căi supranaturale, în locul celor prin Duhul Sfânt. De exemplu: ocultismul, parapsiologia;
  • cunoştinţa intelectuală – care vine cunoscându-L pe Dumnezeu personal prin Domnul Isus Hristos (Ioan 17.3; Filipeni 3.10; 1Petru 1.25);
  • darul „vorbirii despre cunoştinţă” – este un dar de la Dumnezeu, nu este un fenomen psihic sau o percepţie extrasenzorială (telepatia, clarviziunea). Aceste abilităţi sunt interzise de Cuvântul lui Dumnezeu (Deuteronom 18.9-12).

Exemple de manifestări ale darului cunoştinţei

Prin darul vorbirii despre cunoştinţă:

  • Samuel cunoaşte problema animalelor pierdute (1Samuel 9.14-20);
  • Natan cunoaşte păcatul lui David (2Samuel 12.7-13);
  • Elisei ştie păcatul lui Ghehazi (2Împăraţi 5.26);
  • daniel a cunoscut visul lui Nebucadenţar (Daniel 2.1-36);

În viaţa Domnului Isus acest dar s-a manifestat în mult ocazii:

  • El ştia ce este în om (Ioan 2.24-25);
  • Domnul cunoştea viaţa samaritencei fără ca ea să i-o fi istorisit (Ioan 4.18);
  • Domnul Isus a cunoscut discuţia dintre ucenici când îşi diputau întâietatea (Luca 9.46-47);
  • Domnul Isus a ştiut că Petru se va lepăda (Ioan 13.38);

În viaţa apostolilor darul cunoştinţei s-a manifestat frecvent:

  • Petru dă pe faţă fapta Ananiei şi Safirei (Fapte 5.3);
  • Anania află de starea lui Saul (Fapte 9.11-17);
  • Filip este încunoştinţat în legătură cu famenul etiopean (Fapte 8.26);
  • Ioan află starea celor şapte biserici din Asia (Apocalipsa 2.3).

Darul cunoştinţei lucrează în cooperare cu alte daruri, îdeosebi cu darul înţelepciunii, cu darul profetic şi cu darul deosebirii duhurilor. El aparţine slujbei de prooroc, şi de fapt caracterizează activitatea profetului. Biserica trebuie să primească cu bucurie manifestarea acestui dar atât de important.

Darurile Spirituale (14)

Vorbeam cu ceva timp în urmă despre Darurile Spirituale şi le împărţeam atunci în mai multe categori darururile de echipare (apostolul, proorocul sau profetul, evanghelistul, păstorul – învăţător), darururile motivaţionale (învăţării, ajutorării, încurajării, compasiunii, dărniciei, administrării, ospitalităţii), urmând a vorbim şi despre darurile de manifestare (de descoperire, de putere, de inspiraţie).

Astăzi aş vrea să abordez puţin subiectul despre darurile de manifestare şi să vorbim despre darul de descoperire care la răndul lui se înparte în trei categori:

  • darul vorbirii despre înţelepciune;
  • darul vorbirii despre cunoştinţă;
  • darul deosebirii duhurilor.

Darurile de manifestare sunt enumerate în 1 Corinteni 12, ele se mai numesc şi darurile Duhului Sfânt. Lista acestor manifestări este scrisă de Apostolul Pavel astfel:

„În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.”

Aici avem o listă cu cele nouă manifestări ale Duhului, aceste manifestări ale prezenţei Duhului Sfânt, sunt străluciri divine care încurajează biserica şi intensifică proclamarea Evangheliei. Ele nu pot fi programate şi nici planificate pentru că sunt manifestări spontane ale Mângâietorului Divin.

În Hristos ni se dau toate darurile bune, gratis, „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Romani 8.32

Înainte de a vedea în amănunt aceste daruri, aş dori să vedem câteva caracteristici ale darurilor de manifestare:

  • darurile de manifestare sunt temporare; odată ce manifestarea s-a terminat, darul nu mai este în posesia persoanei respective;
  • darurile de manifestare nu au nici o legătură cu abilităţile naturale;
  • legătura dintre aceste daruri şi poziţia unui credincios în trupul lui Hristos este realmente redusă. Orice persoană din trupul lui Hristos poate fi folosită de Duhul Sfânt pentru manifestarea oricăruia din aceste daruri;
  • în cazul acestor daruri, accentul se pune pe dar şi nu pe persoană; manifestarea nu trebuie să devină eticheta unei spiritualităţi superioare;

Darurile de descoperire

Darul vorbirii despre înţelepciune

Darul vorbirii despre înţelepciune este o pronunţare supranaturală a unui cuvânt specific dat într-un timp specific, ce manifestă înţelepciunealui Dumnezeu, într-o situaţie specifică.

Putem vorbi despre mai multe feluri de înţelepciune:

  • înţelepciunea naturală, este proprie fiinţei umane;
  • înţelepciunea lumească, este înţelepciunea naturală din care lipseşte teama de Dumnezeu şi frica de păcat (Romani 1.21-23; 1Corinteni 1.21);
  • înţelepciunea drăcească, este acea iscusinţă diabolică cu care Satana inspiră pe unii să facă răul (Iacov 3.14-15);
  • înţelepciunea spirituală, este înţelepciunea intelectuală adevărată care începe cu frica de Dumnezeu (Ps. 111.10).

Scriptura spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu.” (Iacov 1.5)

Această înţelepciune are următoarele caracteristici:

  • este de origine divină, este pură, este paşnică, îngăduitoare, pozitivă, nefăţarnică, fără părtinire, plină de îndurare şi de roade bune (Iacov 3.17);
  • ia aminte la tot ce poate învăţa (Proverbe 1.5);
  • învaţă din mustrarea altora şi nu se supără, primeşte sfaturile (Prov. 9.8-9);
  • are perspectiva viitorului şi îşi controlează vorbirea (Prov. 10.5,19);
  • se depărtează de rău (Prov. 19.16).

Această înţelepciune este necesară atât credincioşilor simpli, cât şi celor care deţin slujbe.

Darul înţelepciunii nu este nici un fel de înţelepciune mai sus amintită. Acest dar este supranatural, fiind dat în mod spontan pentru a face faţă unor situaţii, prin acest dar, Dumnezeu ne dă o lumină asupra deciziei ce trebuie să o luăm pentru a face o lucrare spirituală.

Exemple de manifestări ale acestui dar:

  • Moise – prin acest dar Dumnezeu I-a descoperit totul cu privire la Cortul Întâlnirii (Exod 25);
  • Beţaleel şi Oholia – au primit acest dar suparanatural pentru a inventa şi a construi diferite componente ale Cortului Întâlnirii (Exod 36.1);
  • Domnul Isus – acest dar s-a manifestat în următoarele situaţii: la vârsta de 12 ani (Luca 2.47), când a dat un răspuns cu privire la plata impozitelor (Matei 22.21), prin răspunsul dat fariseilor cu privire la puterea Sa (Matei 21.2);
  • Biserica primară: când au fost aleşi cei şapte diaconi (Fapte 6), când au luat hotărârile Consiliului de la Ierusalim (Fapte 15).

Acest dar se poate manifesta:

  • printr-o vorbire logică, divină, căreia nu-i poate sta nimeni în cale (Marcu 13.11; Fapte 6.9-10);
  • prin revelaţie în duhul lăuntric;
  • prin înştinţări verbale date de îngeri (Judecători 6.11-16);
  • prin viziuni, ca lui Daniel (Daniel 7.11);
  • prin vis, ca lui Iosif (Matei 2.13);
  • prin intermediul altor daruri sau în cooperare cu ele;
  • prin cuvinte primite din partea Domnului (Luca 21.14-15).

Prin darul vorbirii prin înţelepciune primim de la Dumnezeu, pe cale supranaturală, cunoaşterea voiei şi a planurilor Sale, înştiinţări solemne, sfaturi şi îndemnuri pline de lumină, pricepere extraordinară în vorbire pentru a ieşi din situaţii dificile (Matei 10.19).

Acest dar aparţine în special slujbei de prooroc, dar poate aparţine şi celorlalte slujbe.

Noi trebuie să ne corectăm gândirea, să părăsim obiceiurile vechi prin care l-am limitat pe Dumnezeu în vieţile noastre, şi să trăim cu speranţa, că înţelepciunea şi cunoştinţa lui Isus se vor evidenţia în vieţile noastre prin lucrarea Duhului Sfânt.

urmează Darul vorbirii despre cunoştinţă

 

Să strigăm la Dumnezeu pentru vindecare!

În aceste zile am primit un email de la un bun prieten D. P. care împreună cu familia lui sunt misionari în India, conţinutul acestui mail nu vrea decât să ne provoace la rugăciune, la stăruinţă înaintea lui Dumnezeu pe fiecare dintre noi indiferent din ce denominaţie facem parte.

Am să prezint mai jos conţinutul acestui emai:

„El l-a găsit îmtr-un ţinut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit, şi L-a păzit ca lumina ochilor Lui.” Deuteronom 32.10

“EL l-a găsit într-un ţinut pustiu”, da Dumnezeu la găsit pe Om Prakash într-un “ţinut pustiu”, unde numai dragostea Lui putea să aducă schimbare, şi a adus în data de 27 Noiembrie 2010, când acest tânăr de numai 19 ani sa hotărât să facă legământ cu Dumnezeul dragostei în apa botezului. Crăciunul a fost momentul în care şi-a pus în practică credinţa lui mergând pe stăzi cu echipa de evangelizare, nu i-a fost nici frică şi nici rusine să vorbescă despre singurul Dumnezeu adevărat, a lucrat mult în perioada Crăciunului… şi ne-am bucurat mult să-l vedem aşa de activ.

Dar… prin acest mesaj vrem să vă spunem că Om Prakash avea dureri mari la spate… a fost la doctor şi a aflat că are o tumoare mare în spatele colonei vertebrale, … verdict: CANCER … urmează în cateva zile să aflăm în ce stadiu este acest cancer… de cateva zile are dureri foarte mari şi stă doar în pat.

El provine dintr-o familie de hinduşi, şi este primul creştin în familia lui din generaţie în generaţie, tatăl lui nu a fost deacord ca el să se boteze, dar a înfruntat aceste obstacole şi a stat în hotărârea lui pentr Dumnezeu. El este al treilea din cei patru copii din familie.  O familei simplă care are nevoie să îl vadă pe Dumnezeu nostru la lucru,  biserica din Patna are nevoie de o minune,  strigaţi către Domnul împreună cu noi pentru această MINUNE…

 

În Hristos,

Fam. D. I. A.”

Fie ca Dumnzeu să asculte rugăciunile noastre şi să ofere vindecare acestui tânăr din Patna, pentru a putea fi un exemplu că Dumnezeu Scripturilor este ACELAŞI ŞI IERI ŞI ASTĂZI ŞI VA FI ÎN VECI!