Aşteaptă…

Ferice de cine va aştepta. (Daniel 12:12)

Aşteptarea poate părea un lucru uşor de făcut, dar este o disciplină pe care soldatul creştin n-o învaţă decât după ani de instruire. Marşul şi instrucţia sunt mult mai uşoare pentru luptătorii lui Dumnezeu decât statul pe loc, nemişcat.

Sunt momente de nehotărâre şi confuzie, când şi cel mai plin de râvnă om, care doreşte din toată inima să-L slujească pe Domnul, nu ştie în ce direcţie s-o apuce. Deci ce trebuie să faci când te găseşti în această situaţie? Trebuie să te laşi copleşit de disperare? Trebuie să te întorci înapoi cu laşitate sau cu teamă sau să alergi înainte cu ignoranţă?

Nu, trebuie pur şi simplu să aştepţi – dar să aştepţi în rugăciune. Cheamă-L pe Dumnezeu şi adu-ţi cauza înaintea Lui, spunându-I despre dificultăţile tale şi amintindu-I de promisiunea Lui de a te ajuta.

Aşteaptă în credinţă. Exprimă-ţi încrederea neclintită în El. Şi crede că chiar dacă El te face să aştepţi până la miezul nopţii, va veni la momentul potrivit ca să împlinească viziunea Lui pentru tine.

Aşteaptă cu răbdare, în tăcere. Să nu te plângi niciodată de ceea ce crezi tu că ar fi cauza problemelor tale, cum au făcut copiii lui Israel împotriva Moise. Acceptă-ţi situaţia exact aşa cum este şi apoi pur şi simplu pune-o cu toată inima ta în mâna Dumnezeului legământului. Şi în timp ce renunţi la orice voinţă proprie, spune-I: „Doamne, «facă-se nu voia mea, ci a Ta» (Luca 22:42). Eu nu ştiu ce să fac, şi sunt în mare strâmtorare. Dar voi aştepta până vei despica apele înaintea mea şi-i vei mâna înapoi pe vrăjmaşii mei. Voi aştepta chiar dacă mă vei ţine aici multe zile, pentru că inima mea este îndreptată numai spre Tine, dragă Doamne. Şi duhul meu Te va aştepta cu deplina încredere că Tu vei fi mereu bucuria mea şi mântuirea mea, «căci Tu eşti un adăpost pentru mine, [şi] un turn tare împotriva vrăjmaşului» (Psalmul 61:3)“.

Aştept – de Valentin Popovici

1. Aştept o Zi de înviere,                                           2. Aştept o sfântă dimineaţă
În zori când am să mă deştept,                               Când Domnul nostru, bun şi drept,
Să simt o nouă adiere                                                  Ne va trezi la noua viaţă,
De haruri noi şi de putere…                                      La întâlnirea cea măreaţă…
Dar, pân-atunci, lucrez şi-aştept!                           Dar, pân-atunci, iubesc şi-aştept!

3. Aştept un ceas şi-o veşnicie                                4. Aştept o clipă de schimbare

Când glasul Său cel înţelept,                                     Fiorul ei îmi arde-n piept
Ne va trezi pe toţi din glie,                                        Când trâmbiţa de deşteptare,
La străluciri şi bucurie…                                           Ne va chema la sărbătoare…
Dar, pân-atunci, veghez şi-aştept !                        Dar, pân-atunci, eu cânt şi-aştept!

Rugăciunea unui tânăr de 19 ani

„Doamne ascultă-mi glasul” Ps. 5.3

„Dumnezeul meu, tatăl meu şi Mântuitorul meu, pentru ai binevoit să mă păstrezi în harul Tău tot timpul nopţii şi până în ziua în care acum începe, fă ca s-o folosesc în întregime în slujba Ta, să nu gândesc să nu spun şi să nu fac nimic care să nu fie pentru plăcerea şi ascultarea de sfânta Ta voinţă, astfel ca toate faptele mele să aibă în vedere slava Numelui Tău şi mântuirea fraţilor mei. Şi aşa cum pentru viaţa aceasta terestră, Tu faci să lumineze soarele Tău în această lume, veghează ca să luminezi şi înţelepciunea mea, ca prin puterea Duhului Sfânt să fiu îndrumat după voia Ta cea dreaptă.

Astfel Dumnezeul meu, de orice lucrare m-aş apuca, scopul Tău să fie întotdeauna să Te servesc şi să te onorez, aştept tot ce poate fi bun pentru mine doar prin binecuvântarea Ta şi nefăcând nimic care să nu-Ţi fie plăcut.

Fă aşa Doamne, ca, în timp ce lucrez pentru trupul meu şi pentru viaţa aceasta, să-mi înalţ sufletul mai sus, până la acea viaţă cerească binecuvântată, pe care Tu ai rezervat-o copiilor Tăi.

Să-ţi placă Ţie să fi ocrotitorul sufletului meu, ca şi al trupului meu, ca Tu să mă întăreşti împotriva tuturor ispitelor celui rău şi să mă scapi din toate pericolele care mă ameninţă neîncetat.

Şi pentru că eu îţi cer, o Domane, să mă conduci şi să mă dirijezi nu numai azi, ci până la sfârşitul vieţii mele, veghează de asemenea, să prindă viaţă în mine darurile harului Tău şi să cresc din zi în zi ca să ajung la plinătatea părtăşiei cu Fiul Tău, Isus Hristos, care este adevărata lumină a sufletelor noastre. Amin!”

Această rugăciune a fost găsită în jurnalul personal al unui tânăr care a fost chemat la Domnul din Alsacia pe 8 februarie 1945, în timpul războiului,pe câmpul de luptă.