Psalmul 19 (7)

v. 10-11 „Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul tău primeşte şi el învăţătură de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”

Două din apetitele cele mai mari ale fiinţei umane sunt cele care-l fac să dorească să-şi umple buzunarul şi stomacul. Fie ca foamea sufletului nostru să le depăşească pe acestea două şi să ne facă să umblăm după Dumnezeu din toată inima, astfel încât să ne găsim şi să ne împlinim în El toate dorinţeleşi totă fericirea noastră.

În încheiere haideţi să aruncăm o privire şi să vedem cum se roagă David pentru har:

v. 12-14 „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, Doamne, Stânca me şi Izbăvitorul meu!”

O, fie ca dorinţa lui David să ajungă să fie şi dorinţa noastră, gândurile noastre şi cuvintele gurii noastre să fie bine primite şi lăudate înaintea Domnului, a Celui care cunoaşte gândurile inimii şi înregistrează toate cuvintele gurii. Fie ca măreţia creaţiei din jurul nostru să ne copleşească inimile şi să ne inspire mai mult spre evlavie şi sfinţire. Facă Domnul ca Psalmul 19 să ne îndemne la aceasta.

Psalnul 19 (5)

v. 8a „Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima.”

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.” Prov.16.25

Există mulţi oameni care doresc să facă ce este bine, dar binele şi răul sunt relative pentru omul firesc şi limita dintre ele este greu de găsit şi păstrat. Numai creştinul care are Duhul lui Dumnezeu, poate găsi întotdeauna calea spre ceea ce este drept şi adevărat. Călăuziţi de sfaturile Duhului lui Dumnezeu, înţelegem clar sfaturile şi prevederile Bibliei.

v. 8b „Poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.”

Una din minunăţiile corpului uman sunt ochii. Alcătuirea şi funcţionarea lor sunt extraordinare. Dar şi mai extraordinară este minunea prin care Dumnezeu ne deschide ochii lăuntrici ai sufletului. Cum altfel ar putea aspira un muritor de rând să priceapă „care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărine a puterii Sale”? Efes. 1.18-19a

O aşa de mare pătrundere în lucrurile divine a fost făcută posibilă prin credinţa în sângele ispăşitor al Domnului Isus şi prin umblarea în sfinţenie şi-n ascultare de poruncile divine.

Psalmul 19 (3)

v.4b-6 „În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă ăn drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic ne se ascunde de căldura lui.”

Soarele: această creaşie extraordinară a lui Dumnezeu! Din deşertul Africii până la munţii Americii de Sud şi de la coasta Californiei până la culmile Himalaiei, globul incandescent al soarelui răspândeşte lumină şi împarte viaţă tuturor plantelor şi animalelor. Stai puţin pe loc şi întreabă-te: Ce s-ar întâmpla dacă soarele s-ar stinge dintr-o dată? numai gândul acestei posibilităţi ne umple de fiori! Oamenii, împreună cu toate celelalte lucruri existente pe pământ ar îngheţa într-o clipită. Notaţi că Genesa 1.3 ne spune că mai întâi a fost creată lumina şi numai după aceea celelalte elemente ale creaţieie. Soarele este izvorul dătător de lumină, tot aşa cum Domnul Isus este singura sursă de lumină pemtru inimile oamenilor: „Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume” Ioan 1.9.

Dragostea Domnului Isus este nelimitată ca şi lumina soarelui şi poate fi experimentată de oricine. Slavă Domnului! Într-o zi soarele şi cerul vor trece, dar credincioşii vor păşi dincolo de porţile cerului şi vor intra în locul în care nu va mai fi nevoie de soare pentru că Domnul va fi Lumina lor! Apoc. 22.5

„…nimic nu se poate ascunde de căldura lui.”

Cum am putea atunci să scăpăm de privirea Fiului lui Dumnezeu? Va veni vremea când tot ceea ce a fost înfăptuit de fii oamenilor va fiscos la lumină. Mai bine să trăim încă de pe acum sincer şi deschis şi să îngăduim luminii venite din partea lui Dumnezeu să ne cureţe lăuntrul nostru. Să trăim fumos înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Nu vă înşelaţi, Dumnezeu ne cunoaşte toate gândurile şi toate pornirile inimii. Nimic nu se poate ascunde de El. Înaintea Lui totul este gol şi descoperit. Să umblăm înaintea Lui cu grijă şi cu teamă sfântă, aşa încât în ziua marii judecăţi să putem auzi minunatele cuvinte: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” Matei 25.34

Există o paralelă între creaţie şi Cuvântul scris a lui Dumnezeu, amândouă sunt inspirate de Dumnezeu şi amândouă au fost aduse în fiinţă de activitatea Duhului Sfânt. Aceasta reiese din compatrarea pasajului din Genesa 1.2 cu pasajul din 2 Petru 1.21

Există totuş o deosebire majoră între cele două: creaţia este temporară, în tim ce Cuvântul Domnului dăinuieşte pe vecie. Domnul Isus a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Matei 24.35

Este important să ţinem minte că natura, cu toată desăvârşita ei frumuseţe, a fost creată pentru a sluji de slavă lui Dumnezeu. Nu trebuie şi nici n-avem voie să ne închinăm la natură Romani 1.25. Doar în Dumnezeu şi în Cuvântul Său etern putem găsi stabilitate şi siguranţă, atât pentru viaţa de acum, cât şi pentru cea viitoare.

va urma…

Psalmul 19 (2)

v.2-4a „O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.”

„Bunătatea Ta atinge coama norilor / Şi aşează roua-n pragul zorilor”. Dumnezeu îşi reînoieşte credincioşia în fiecare dimineaţă şi ne cheamă să-L băgăm în seamă! Totuş mulţi dintre noi nu avem timp să ne gândim la El, ci ne deşteptăm cu gândul la treburile care ne aşteaptă pe parcursul zilei. Ţineţi minte fiecare zi este un mesaj de la Domnul. Soarele nu a apărut pe cer azi dimineaţă din „întâmplare”. Ziua şi noaptea, vara şi iarna, au fost hotărâte şi aşezate în ordinea lor desăvârşită de Dumnezeul celAtotputernic. Gen. 8.22

Ştim noi oare să punem un timp deoparte pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu în fiecare dimineaţă? Fiecare zi aduce înaintea noastră oportunităţi cu care nu ne mai întâlnim decât o singură data. Trebuie să ne oprim puţin pe loc şi să ne pregătim strategia zilnică. Dumnezeu vrea să împlinească în fiecare zi ceva pentru noi. O zi nouă se începe cu o nouă stare de vorbă. Fiecere creştin trebuie să se adune în jurul lui Dumnezeu în rugăciune şi dimineaţa, trebuie să primească călăuzire şi sfătuire penru tot restul zilei. Datoria noastră este să-L slăvim pe Dumnezeu şi să fim de folos aproapelui nostru. Haideţi să începem fiecare zi prin a sta înaintea Domnului şi a ne bucura de părtăşia şi îmţelepciunea Lui.

După cum lumina zilei şi întunerecul nopţii sunt universale, tot aşa este şi posibilitatea de asta în faţa lui Dumnezeu. Toate naţiunile şi toate popoarele au acces direct la întâlnirea cu Dumnezeu prin lucrările create de El. Ce mare binecuvântare! Indiferent de limba vorbită, toţi oamenii pot citi mesajul adresat lor de Dumnezeu în creaţie. Nu are importanţă unde te afli pe suprafaţa pământului, ori ziua, ori noaptea îţi vor vorbi la fel despre putera şi credincioşia dragostei lui Dumnezeu.

va urma…


Psalmul 19 (1)

Îmi place foarte mult acest psalm pe care îl scrie regele David. Atunci când îl citeşti nu poţi să nu fi atras de imaginile poetice, dar când te apropii cu mai multă atenţie de versetele lui poţi să pătrunzi covârşitorul mesaj.

Ce mare binecuvântare! Să poţi zăbovi asupra acestor versuri măiastre aşezate pe hârtie de un om „după inima lui Dumnezue” Haideţi împreună să parcurgem acest psalm sfânt, coborât, am putea spune, direct din inima lui Dumnezeu.

v.1 „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”

Probabil că nu a existat nici o zi în care să nu fi privit, mai mult sau mai puţin copleşiţi, întinderea cerului. El este întotdeauna deasupra capului nostru. Dis de dimineaţă, ridicăm privirea spre el ca să întrezărim ce fel de vreme vom avea în timpul zilei. După căderea nopţii, ne ridicăm iarăş privirea sus, spre noianul de stele care strălucesc pe boltă. Câţi dintre noi observă ca şi David: „Cerurile spun…”? Câţi descifrează în minunăţia întinderii albastre un mesaj despre existenţa şi lucrarea lui Dumnezeu? Cum mai poate exista necredinţă, când fiecare ivire a zorilor proclamă stăpânirea suverană a Celui Atotputernic?

„… şi întinderea lor vestesc lucrarea Lui”. Mulţi artişti au fost proiectaţi din obscuritate spre rampa popularităţii din pricina unei singure lucrări reuşite. Cu cât mai mult se cade să ne uimim în faţa unui Dumnezeu care ne aşează zi de zi înaintea ochilor capodopera lucrărilor Sale? Cât de îmbucurător este să-L cunoaştem pe acest Maestru desăvârşit şi să ştim că tot ce se vede este lucrarea Cuvântului Său nepieritor!

„Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” Ioan 1.3

va urma…