… ţie îţi voi da viaţa ta …

ceasŞi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele!
Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul,
dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta,
în toate locurile unde vei merge.
(Ieremia 45:5)

Aceasta este o promisiune dată ţie pentru locurile dificile în care te-ai putea afla, pentru situaţiile dificile în care poate te găseşti – o promisiune de siguranţă şi de viaţă chiar în mijlocul presiunilor uriaşe. Şi este o promisiune care se adaptează pentru a se conforma timpurilor când acestea continuă să devină tot mai grele, pe măsură ce ne apropiem de ultimile „minute” ale istorie.

Ce înseamnă când se spune că tu vei avea „ca pradă de război viaţa ta“? Înseamnă că viaţa ta va fi smulsă din gura Vrăjmaşului, aşa cum David smulgea mielul din gura leului. Nu înseamnă că tu vei fi cruţat de focul bătăliei şi de confruntarea cu duşmanii tăi, ci înseamnă „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei“ (Psalmul 23:5), un adăpost împotriva furtunii, o fortăreaţă în mijlocul vrăjmaşilor, şi o viaţă păstrată în faţa presiunii continue. Înseamnă mângâiere şi speranţă de la Dumnezeu, aşa cum a primit Pavel când el şi prietenii săi „[au] fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile [lor], aşa că nici nu mai [trăgeau] nădejde de viaţă“ (2 Corinteni 1:8). Şi înseamnă ajutorul divin al Domnului, aşa cum a fost când „ţepuşul în carne“ al lui Pavel (2 Corinteni 12:7) a rămas, dar puterea lui Hristos a venit să se odihnească peste el, şi el a învăţat că „harul [lui Dumnezeu] este de ajuns“ (2 Corinteni 12:9).

Fie ca Domnul să ne dea „ca pradă de război viaţa noastră, în toate locurile unde vom merge“  am parafrazat puţin mesajul lui Dumnezeu prin profetul Ieremia, să ne ajute astăzi să fim biruitori în toate dificultăţile noastre.

Să trecem în partea cealaltă!

În aceaşi zi seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.” Marcu 4.35

 Chiar dacă urmăm porunca lui Hristos, nu trebuie să ne aşteptăm să scăpăm de furtună. În acest pasaj din Scriptură, ucenicii ascultau de porunca Lui, şi totuşi au dat peste o furtună foarte violentă şi au fost în mare pericol să se înece. În strâmtorarea lor, au strigat după ajutorul lui Hristos.

Hristos poate să întârzie să vină la noi în timpul necazului nostru, dar este doar pentru a încerca şi a întări credinţa noastră. Scopul Său este şi ca rugăciunile noastre să fie mai puternice, dorinţa noastră de eliberare să fie mai mare, şi când în sfârşit vine eliberarea, noi s-o apreciem mai deplin.

Mustrându-i cu blândeţe pe ucenicii Săi, Hristos i-a întrebat: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ (Marcu 4:40). De fapt, El vroia să spună: „De ce n-aţi înfruntat furtuna victorioşi şi n-aţi strigat către vântul care vuia şi către valurile care se rostogoleau: «Nu ne puteţi face nici un rău, pentru că Hristos, puternicul Salvator, este la bord»?“

Bineînţeles că este mult mai uşor să te încrezi în Dumnezeu când soarele străluceşte decât să te încrezi în El când se dezlănţuie furtuna în jurul tău. Totuşi, nu vom cunoaşte niciodată adevăratul nivel al credinţei noastre până nu este testată într-o furtună puternică, şi de aceea Salvatorul nostru este la bord.

Dacă vei fi vreodată întărit „în Domnul şi în puterea tăriei Lui“ (Efeseni 6:10), tăria ta se va naşte în timpul unei furtuni.

„Cu Hristos în corabia mea, zâmbesc furtunii!”

Dumnezeu se ocupă de oamenii disperaţi!

„În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” 2Cor. 1.8-10

Pavel se referă la o experienţă îngrozitoare din viaţa sa în timp de era la Efes, dar din această experienţă putem să desprindem un mare adevăr: Dumnezeu se ocupă de oamenii disperaţi!

1. Dumnezeu se ocupă de oamenii cu handicap fizic. Marcu 5.25-34

  • o femeie era în suferinţă (v.25)
  • o femeie disperată (v.26b)
  • o femeie care constată că nu mai are nici o şansă, îi merge tot mai rău (v.26c)

Acum ori niciodată, ISUS sau nimeni!

2. Dumnezeu se ocupă de cei disperaţi din punct de vedere emoţional. Matei 15.21-28

  • o fată muncită de diavol (v. 22)
  • Domnul Isus nu intervine în prima fază (v.23)
  • este nevoie de intervenţia celor din jur, a ucenicilor (v.23c)

A crezut în ISUS, în disperarea ei se agaţă de o firimitură de la masa Lui (v.28). Acum ori niciodată, ISUS sau nimeni!

3. Dumnezeu se ocupă de cei disperaţi din punct de vedere spiritual. Luca 23.39-43

  • tu eşti sub aceaşi osândă (v.40) – moartea, toţi am păcătuit
  • pentru noi este drept (v.41a) – o viaţă risipită
  • este drept cea ce primim (v.41b) – judecata
  • nu te temi tu de Dumnezeu? (v.40b) – frica eternă

El l-a crezut pe ISUS. În disperarea sa, el s-a agăţat de un muribund. Acum sau niciodată, ISUS sau nimeni altul!

Trăim într-o generaţie disperată. Titlurile ziarelor, emisiunile Tv nu ne spun altceva decât criză, depresie, teroris, dezastre naturale, poluare, boli incurabile.

Copii, adoleşcenţi, tineri, persoane în vârstă sunt cu toţi neliniştiţi şi totuş nu trebuie să uităm un lucru esenţial: DUMNEZEUL NOSTRU SE OCUPĂ DE OAMENII DISPERAŢI!

„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Matei 11.28

Dumnezeu se poate ocupa astăzi de problema ta fizică, de problema ta emotivă şi de problema ta spirituală, trebuie doar să vrei, să doreşti ca El să se ocupe de tine.

Scrisoare deschisă…

Dragă suflete nemântuit, iţi scriu cu speranţa că vei citi şi ne vei ierta pe noi, toţi care se presupune că suntem mântuiţi, dar uităm că trebuie să şi demonstrăm acest lucru.

Cât contează ce iţi doreşti în adâncul sufletului, prin mintea ta plină de neînţelesuri ascunse, de idei care ar fi putut să fie puse în practică şi să ajute la ceva în lume? Dar, tu de unde să ştii adevărul? Noi, sufletele mântuite, trecem pe lângă tine şi ne gândim că poate vei veni la biserică şi vei afla scopul şi modul  în care poţi fi salvat, iar, dacă ne atragi atenţia, te pomenim în rugăciunile noastre, când ne amintim, dar, cum ispita e mare, în două cuvinte terminăm, pentru că avem nevoie de timp să cerem: o viaţa mai bună, maşină, soţ, soţie şi  toate celelalte pentru noi. Ne gândim că suntem tineri şi dacă nu cerem noi, nu o va face nimeni. Şi mai zicem că ne este milă de tine, suflet nemântuit.

Am fost creaţi din ţărână şi a fost pus un suflet în noi, dar cum să ştii că nu trupul trebuie lucrat să arate impecabil, ci sufletul? Prea puţin au contat pentru mine strigătele tale de neputinţă, te-am lăsat singur, când puteam face ceva pentru tine. Cine să-ţi spună, dacă noi, sufletele mântuite, suntem preocupate de cum să fim mai buni şi mai populari? Noi suntem: “100% pentru Hristos.”

Cu responsabilitate, mărturisesc că am putut să fac mai multe pentru voi şi nu am făcut, iar atunci când am încercat să fac ceva, simţindu-mă mustrat de cugetul meu, acţiunile mele au fost prea slabe  pentru a vă atrage atenţia asupra poziţiei mele. Am încercat să stau cât mai mult în pătratul meu, gândindu-mă că aşa e mai confortabil şi plăcut. Mesele bogate cu întâlniri de tineret, programele binecuvântate cu cântări şi mesaje, părtăşie fără număr – toate acestea m-au ajutat să uit de voi, nelăsându-vă să vă hrăniţi nici măcar cu firimiturile căzute de la mesele noastre, ale pocăiţilor.

Dragostea am folosit-o doar atunci când am simţit, uitând că ea este o alegere continuă, putând în acest fel să iubesc necondiţionat, fără să mă uit la înfăţişarea omului sau la statutul său social. M-am ferit să vă spun adevărul care vă poate face liberi, motivul pentru care aţi fost creaţi, sau sensul vieţii, care vă dă valoare şi identitate proprie, lăsându-mă dus de sentimente mediocre de comoditate.

În final, suflete nemântuite, vă rog să mă iertaţi. Iertaţi-mă pentru că m-am gândit la mine şi nu la voi, iertaţi-mă că, deşi mă rugam pentru voi, aveam ocazia să fac ceva şi nu am facut. Totodată, vă rog să iertaţi toate sufletele mântuite care nu şi-au dat seama de importanţa adevărului pe care îl deţin şi pe care nu îl folosesc îndeajuns.

Sursa. FlacăraÎnchinării.ro

Mâna Domnului!

Mâinele Domnului Isus, care au fost întinse pe crucea Golgotei, au ajuns să fie pentru toţi credincioşii o mare binecuvântare. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată, istoria evenimentelor legate de lucrarea acestor mâini. Să privim în Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne amintim câteva mai semnificative:

 

 

1. Mâinile Domnului au fost străpunse. Ps. 22.16

Proorocia făcută cu circa un mileniu înainte s-a împliti întocmai la răstignirea lui Isus. Aceste mâini perforate ne arată trei mari adevăruri:

  • El ne-a iubit pănă la jertfă (Ioan 3.14-16)
  • El nea izbăvit (Isaia 43.1)
  • El nu ne va uita (Isaia 49.15-16)

2. Mâinile Domnului au mijlocit pentru noi şi ne-au binecuvântat.

Evangheliile ni-L prezintă rugându-se zi şi noapte, iar epistolele arată mijlocirea Sa (Luca 22.32). Înainte de înălţarea Sa la cer, „Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat” (Luca 24.50-51)

3. Mţinile Domnului au vindecat şi mângâiat.

Doi orbi la Ierihon (Matei 20.34), un lepros şi soacra lui Petru (Matei 8.3,15), sunt numai câteva exemple în această privinţă. Peste oricine îşi punea El mâinile era vindecat şi mângâierea divină cobora peste fiinţa aceea.

4. Mâinile Domnului au fost izbăvitoare.

Când Petru a început să se afunde pe mare, Domnul Isus a întins mâna şi l-a izbăvit (Matei 14.31). O de am şti şi noi de câte ori am fost izbăviţi de mâna Domnului în ceasurile marilor pericole!

Am menţionat câteva subiecte în legătură cu rolul mâinilor sfinte ale Domnului arătate în Biblie. Desigur acum pe final nu pot trece cu vederea Mâna care bate la uşa inimii celor nemântuiţi (Apocalipsa 3.20). Preţuind aşa cum se cuvine binecuvântările deosebite ale acestor mâini, să facem şi noi aşa cum în vechime împăratul Ezechia îndemna: „Daţi mâna Domnului!” (2Cronici 30.8).

 

Valoarea unui suflet!

Multe lucruri din viaţa aceasta sunt apreciate. Unele au o valoare mai mare altele au o valoare mai mică. Domnul Isus întreabă în Matei 10.26, cu ce s-ar alege un om dacă ar câştiga întreaga lume dar şi-ar pierde sufletul? Domnul Isus spune că un suflet este mai valoros decât orice este în lume.

Aş vrea să pun câteva întrebări la care să ne răspundem singuri.

  • cât preţ pui tu pe sufletul tău?
  • merită să ne pierdem sufletul – o valoare aşa de mare pentru o plăcere de pe pământ?
  • sunt mai de preţ gunoaiele programelor Tv, cu violenă, imoraliate, decât sufletul?
  • este adulterul mai valoros, decât  relaţia cu Dumnezeu?
  • merită cearta şi neînţelegerea în familie, mai mult decât un loc în cer?
  • o ţigare, sau un fum de cocaină, este o satisfacţie mai mare decât fericirea cerească?
  • este consumul de alcool mai bun decât mântuirea sufletului?
  • nu este sufletul mai preţios decât orice minciună, înşelăciune, necinste ori şmecherie?

Conform Cuvântului lui Dumnezeu, rămânerea în aceste păcate şi multe altele ne va despărţi de cer şi sufletul ne va fi pierdut pentru totdeauna. Alegerea o facem cât timp trăim pe acest pământ. Valoarea unui lucru depinde de abundenţa lui, şi de nevoia sau de dorinţa de a-l avea. Mântuirea ne este oferită din belşug, însă dorinţa sau nevoia de a o avewa lipseşte din multe inimi.

Dacă tu nu pui preţ pe sufletul tău, având grijă să faci cele necesare pentru mântuirea lui, dă-ţi seama că lui Dumnezeu îi este preţios, şi de dragul Lui, fă ceva folositor sufletului tău.

Oamenilor lui Dumnezeu de pe acest pământ le pasă destul de sufletul tău pentru a-ţi veni în ajutor. Caută-i. Chiar dacă ai întâlnit pe cineva care părea să nu-i pese, sunt mulţi care-ţi pot oferi ajutorul spiritual.

Noi îţi preţuim sufletul!

Tu m-ai iertat!

Nu a fost dator să ne salveze dar El a făcut-o!

Acolo la Calvar a scris iertare in dreptul nostru! Haide-ţi să ne amintim de jertfa Lui într-un mod deosebit astăzi în prima duminică a anului 2010 şi să luăm decizia de a sta cu El la masă tot timpul în anul 2010 pentru că atunci vom avea viaţă.