Pentru pastori…

Bună ziua pastore! Tu nu mă cunoşti, eu sunt, unul din cei mai săraci membri din adunarea ta… Eu plec înainte ca să se termine predica, pentru ca să nu rămân stingherit în colţul holului cu fraţii şi surorile fericiţi. Plec ca să nu plâng de singurătate văzând zâmbetele fericite a celor care s-au găsit unul pe altul în această nor de enoriaşi. Continuarea>

Felicitări sincere echipei Ştiri Creştine!

Soarta omului…

„Ştiu, Doamne că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre şintă.” Ieremia 23.10

Dacă ţinem sema de texte ca acestea este foarte uşor să ne dăm seama de ce este bine să fim într-o relaţie bună cu Dumnezeu. pă măsură ce ne vom gândă mai profund, vom descoperii că această problemă a fost mereu o constantă istorică a omenirii. Primul episod s-a petrecut cu Adam şi Eva.

Calea omului prin lumea aceasta nu este uşoară. Pentru a trece prin viaţă avem nevoie de o sumedenie de lucruri: de mâncare, de îmbrăcăminte, de adăpost. Avem nevoie să ne simţimacceptaţi de cei din jur şi integraţi în viaţa socială, mai presus de toate avem nevoie de Dumnezeu. Fiecare dintre noi avem prin creaţiune un vacuum lăuntric ce nu se umple decât prin lucrarea Domnului Isus.

Haideţi să examinăm câteva pasaje biblice în care putem observa crizele umane inerente şi strigătele caracteristice după ajutor:

1. David în Ps. 73.28 spune: „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă aproprii de Dumnezeu; pe Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale .” Dumnezeu doreşte şi poate să ne împlinească toate cerinţele. Lucrea Sa prin Domnul Isus Cristos a dovedit-o.

2. O altă criză este strigătul după acceptare şi părtăşie. Trebuie să ştim unde să ne împlinim această dorinţă. Iată ce scrie în Evrei 10.25 „Să nu ne părăsim adunarea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne îndemnăm unii pe alţii.” Am fost făcuţi să trăim împreună. Dumnezeu nu ne+a destinat să fim asemenea unor insule singuratice. În cadrul părtăşiei există stări de comuniune la diferite nivele, fiecare menit să ne împlineascăun anumit sector al personalităţii. Biserica este sfera în care pot fi saturate majoritatea dorinţelor noastre sufleteşti.

3. Ultima problemă asupra căreia vreau să zăbovim este dorinţa de creştere în capaciatea şi puterea de sacrificiu în slujirea celorlalţi. Când ne uităm în trecut este cu neputinţă să nu găsim pe cineva care şi-a făcut timp să ne ajute. Am ajuns unde suntem pentru că cineva ne-a dat ceva. Când creştinii se ajută unii pe alţii, ei o fac nu doar din resursele lor, ci din resursele cerului. Când un creştin se apropie să ajute pe cineva, el Îi dă prilejul lui Dumnezeu să intre în contact cu acea persoană şi să o atragă spre mântuire.

Soarta şi căile omului ar fi tare triste dacă ne-am lăsa mişcaţi doar de egoismul nostru îngust şi sărăcăcios. Când ne dăruim lui Dumnezeu şi-L lăsăm pe El să acţioneze prin noi şi spre folosul nostru, soarta noastră devine luminoasă, iar căile ne poartă din minune în minune, prin lucrări care-L glorifică pe El. Făcând aşa, ne depăşim pe noi înşine şi-I dăm posibilitatea lui Dumnezeu să ne îndrume paşii în aşa fel încât şă semănăm mai mult cu El şi să trăim din ce în ce mai mult pentru El.

Unde ţi-ai petrecut sărbătorile?

Astăzi este o zi superbă de sărbătoare o zi în care fiecare dintre noi încercăm să fim mai deosebiţi că în alte zile, ducem daruri la cei dragi, sau poate ne vizităm prietenii şi din toate pe care le facem in această zi de crăciun vreau să desprind o întrebare, o întrebare legitimă şi anume unde ţi-ai petrecut sărbătorile? Vreau să vedem căteva locuri de poposire, unde am putea să ne petrecem sărbătorile şi cred că fiecare dintre noi ne regăsim în unul dintre aceste locuri.

Primul loc unde am putut sărbători crăciunul a fost împreună cu magii în răsărit, acolo în răsărit era steaua, în răsărit era semnul dar lipsea ceva esenţial, lipsea pruncul.

Al doilea loc ar fi putut fi palatul lui Irod. „A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască hristosul „În Betleemul din Iudea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin proorocul: „şi tu Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.” Matei 2.4-6 În palatul lui Irod erau preoţii, la palatul lui Irod se ţineau slujbele, la palatul lui Irod se cunoţteau proorociile (sulurile sfinte), da lipsea pruncul. Se pune întrebarea oare astăzi cum este?

Al treilea loc unde se pot petrece sărbătorile este casa de poăposire. În casa de poposire era mâncare bună, erau discuţii. în casa de poposire era bucurie unii nu se mai întâlnise-ră de multă vreme, poate Iosif a încercat să le explice cine este maria şi cine avea să se nască, dar nu doreau să primească vestea cea bună a lui Iosif. Şi astăzi  multe case au fost doar case de poposire, „Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” Luca 2.7

Al patru-lea loc unde poţi petrece sărbătorile este este câmpia Betleemului, aici îngerii acompaniază naşterea Domnului Isus, „în ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor…” Luca 2.8-9 În câmpia Betleemului era o atmosferă de sărbătoatre, acolo în câmpie era o atmosferă înălţătoare, un cor îngeresc cânta, dar acolo nu era pruncul şi păstorii nu s-au mulţumit doar cu cântări frumoase, mesaje frumoase, ei au vrut pruncul.

Şi un ultim loc unde am putea petrece sărcătoarea crăciunului este în casa unde este pruncul, aici s-au simţit bine păstorii, aici au venit magii, aici nu erau preoţi dar puteau să fie, nu era un cor dar putea să fie, în schimb era ceva foarte important era pruncul Isus, „au intrat în casă au văzut Pruncul cu Maria mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat…” Matei 2.11

Revin la întrebarea de la început tu unde ţi-ai petrecut sărbătorile? hai să alegem să-L lăsăm pe pruncul născut acum 2000 de ani în ieslea din Betleem să se nască şi în inimile noastre şi astfel să avem tot timpul pe cel sărbătorit cu noi. Este cel mai frumos dar pe care putem să-l primim pe Emanuel „Dumnezeu cu noi!”