Tabăra „Cristos pentru România” 2010

Tabara Cristos pentru Romania Suceava in colaborare cu Scoala Biblica Cluj si Federatia Bisericilor Autonome din Romania organizeaza Tabara Nationala Bulz 2010.

Daca doriti sa aveti parte de o saptamana incarcata cu invataturi biblice sanatoase, inchinare autentica si un timp extraordinar in natura. Tabara va avea loc intre 16 si 23 iulie la Bulz, judetul Bihor. Pretul de persoana este 180 RON (include taxa, transport si mancare), iar plata se va face Lizei Abulil. Este necesar ca fiecare participant sa-si aduca propriul cort (exista un numar limitat de corturi disponibile pentru cei care un au). Va asteptam! Nu mai asteptati…Inscrieti-va acum! Pentru informatii aditionale, ne puteti contacta la urmatoarele numere:

Cristi Chis – tel: 073058280

Adi Cionca – tel: 0721879029

stiri crestine.ro

Ce pierdem în goana noastră zilnică?

Staţia metro L’ENFANT PLAZA din Washington, DC, într-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach, timp de 45 de minute. In timpul acesta, aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute, un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

4 minute mai târziu: Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie, fără să se oprească.

6 minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.

10 minute: Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului, dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist, dar maică-sa îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul acesta se repetă cu mai mulţi copii, iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.

45 minute: Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani. Omul a colectat în total $32.

Dupa o ora: El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat… Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimată la $3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sala de concerte din Boston.

Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevărată. Concertul din staţia de mertro, a fost organizat de către Washington Post, ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumuseţea?

*Ne oprim s-o admirăm?

*Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?

O concluzie posibila în urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzică scrisă vreodată pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată, oare, de cât de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim în existenţa noastră?

Sursa. StiriCrestine.ro

Familia în societatea contemporană

Familia este o temă binecunoscută a tuturor timpurilor. Ea defineşte o societate într-un anumit stadiu de civilizaţie, dar marchează profund destinul fiecărui individ. Literatura urmăreşte cu precădere traseul parcurs de om de la familia în care se naşte până la familia pe care și-o întemeiază, fixându-și astfel statutul social. Creştinul îşi determină viaţa în funcţie de legi şi valori, el va putea fi un element sănătos al societăţii, un bun cetăţean, un tată de familie respectabil, o persoană cu demnitate, dar, de fapt, nu activează nici un element specific identităţii sale creştine.

Omul nu devine creştin atunci când se conformează pur şi simplu unor legi şi canoane, când este ordonat şi se adaptează mediului social, el devine creştin atunci când se smereşte şi se pocăieşte, când sparge carapacea egoismului său. Societatea tradiţională impune individului, ca o cale de integrare în comunitate, dar şi de împlinire individuală, întemeierea unei familii. Familia reprezintă o reunire a vârstelor dar si un potenţial conflict între generaţii. Cea dintai familie s-a intemeiat in rai, avand ca preot si martor pe însuși Dumnezeu. “Și a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a facut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Gen. 1: 27-28).

Provocarea căreia trebuie să-i facă față familia contemporană este data de asaltarea creştinismului de secularizare şi desacralizare, iar neopăgânismul câştigă tot mai mult teren şi se impune în mod galopant asupra societăţii contemporane şi postmoderne. Pilonul central sau axa în jurul căreia gravitează şi îşi menţine identitatea şi echilibrul specia umană este familia, ca aşezământ sacru. Este singura determinare firească şi realistă a condiţiei umane la nivelul microcelulei sociale, de la începuturile existenţei şi până astăzi. A neglija ori a refuza această evidenţă istorică, etnologică şi antropologică înseamnă o crasă îndărătnicie a unei mentalităţi diluate şi distorsionate a omului contemporan sau pur şi simplu o situare lejeră pe valul antropologiilor naturiste, la modă azi în lumea seculara. Sfântul Vasile cel Mare, în deplină conformitate cu învăţătura biblică ne prezintă familia ca o instituţie divină.

Iată de ce este astăzi atât de important şi necesar să repunem în atenţie şi valoare entitatea familiei creştine aşa cum a instituit-o Dumnezeu, la începutul omenirii, în Edenul primordial, şi cum ne-o prezintă în chip autentic şi ideal, întreaga revelaţie divină, consemnată în Sfânta Scriptura.

Cu stimă şi înaltă consideraţie, Deputat Dr. Ing. Pavel Horj

Sursa. ŞtiriCreştine.ro

Tu dai mită?

Am găsit această întebare pe care o punea Vio Pop, şi cred că este o întrebare la care ar trebui să medităm tot mai mulţi dintre noi care ne numim creştini. În urmă cu puţin timp a tebuit să rezolv ceva la Bucureşti şi cu cine am mers a făcut un pachet pentru ca să avem o altă „intrare”, atunci poate nu am considerat decât un gest de bun simţ, dar acum stau şi mă  gândesc că am greşit.  Cred că după ce vom citi gândurile lui Vio ne vom da seama cu toţi că a da mită sau a încerca un trefic de influenţă nu este altceva decât păcat. Poate te gândeşti că la problema ta te va putea ajuta fratele cutare care este consilier local sau judeţean sau primar sau deputat sau senator sau…, haideţi să fim conştienţi că că Dumnezeul nostru este mai mare decât toate funcţiile pe care le-am enumerat şi dacă El vrea să-mi rezolve problema o va face fără să fiu nevoit să încerc eu un trafic de influenă. Haide-ţi să vedem ce spune Vio Pop împreună şi să medităm….

„Am fost provocat săptămâna trecută de o persoană apropiată care a vrut să mă ajute într-o situație. Nu era vorba de a da mită, dar era vorba de trafic de influență. Situația era destul de simplă, încât aș zice că nu e nimic rău în asta. Nu am vrut să accept, și am preferat mai bine să aștept încă cateva zile, să fac o călătorie în plus, stat la cozi, o zi pierdută, dar am câștigat ceva. Un simplu compliment de la aceea persoană: “Știam că tu nu accepți să faci asta!”.

Când vine vorba de mită, și noi creștinii am transformat acest cuvânt în unul care să sune mai drăguț: “o mică atenție”, sau “o recunoștiiță” și ne împăcăm cu afirmația: “Așa fac toți!”

Tu ce faci când ești pus într-o situație care s-ar rezolva mai ușor dând mită. Accepți aceasta, practici acest lucru?

Mita aduce sărăcie într-o națiune, mita favorizează corupția pe oricare nivel din societate. Mita aduce lipsa locurilor de muncă, mita promovează persoane care nu-s capabile de o anumită slujbă, mita este principala cauza care poate să ducă la faliment o companie, mita face foarte mult rău pe termen lung în societate.

Vă chem să fim diferiți, să demonstram credința și dreptatea indiferent de costuri, indiferent dacă va trebui să muncim mai mult!  Haideți să aplicăm principiile Împărăției lui Dumnezeu în societate, și să demonstrăm că suntem creștini prin faptul că nu dăm mită!

Haideți să spunem păcatului pe nume: MITA e PĂCAT! Dumnezeu urăște MITA!”


Pentru pastori…

Bună ziua pastore! Tu nu mă cunoşti, eu sunt, unul din cei mai săraci membri din adunarea ta… Eu plec înainte ca să se termine predica, pentru ca să nu rămân stingherit în colţul holului cu fraţii şi surorile fericiţi. Plec ca să nu plâng de singurătate văzând zâmbetele fericite a celor care s-au găsit unul pe altul în această nor de enoriaşi. Continuarea>

Felicitări sincere echipei Ştiri Creştine!