Până la urmă o să plec…

„Fiecare om trebuie să poarte la el două bucățele de hârtie și să se uite la ele în fiecare zi. Pe una să scrie: „Ești ca țărâna și cenușa”. Și pe cealaltă: „Pentru tine a fost creat universul.”  Proverb rabinic

De foarte, foarte mult timp, faptul că murim nu mai este o surpriză pentru nici un om. Oricât de educați sau needucați am fi, chiar și copiii știu într-un anume fel faptul că la un moment dat oricine poate pleca și să nu se mai întoarcă. Ne pare rău, ne doare inima, dar oricât de mult ne-am strădui, realizăm că nu putem face mare lucru în calea morții. În final, ne dăm seama că stăm înaintea unui Dumnezeu care atunci când adresează o chemare sufletului din noi  “oricine ar fi auzit-o o să vrea să I se supună și o să I se poată supune, indiferent de câte lumi sau ere i-ar fi despărțit.” Deși știm aceste lucruri, de multe ori trăim de parcă am încerca mereu să susținem idea lui Ernest Becker : “… teama de moarte, hăituiește animalul uman mai mult ca orice altceva” și această dorință de “a nega moartea este motivul care se ascunde în spatele muncii noastre obsesive, al dependenței noastre de acceptare din partea altora și al nevoii obsesive de siguranță;”

Ne înconjurăm cu tot felul de lucruri care să ne distragă atenția de la acest adevăr. „Viața este frumoasă. Cântăm cântece despre viață,… Ne cumpărăm „asigurarea de viață” și chiar scoatem câteva cuvinte din limbajul nostru (am înlocuit “cimitir” cu „parc memorial” ș.a.) . Dr. Sherwin B. Nuland spunea că noi murim  „prea repede sau poate mult prea încet, în mod prea trist, prea dureros, prea „la nimereală”, prea lipsit de deminitate, în mod prea înspăimântător, dar – și acum vestea cu adevărat proastă – în mod prea inveitabil.”

Natura tratează moartea ca pe un fenomen normal, temelia lanțului trofic, care este de o importanță crucială. Numai noi, oamenii, reacționăm la moarte prin șoc și o amplificare a situației, ca și cum nu ne-am putea obișnui cu această idee… Într-un mod care este specific speciei noastre, noi nu suntem pe deplin acasă aici. Ca un simptom al acestui fapt, noi tânjim dupa ceva mai mareț și mai durabil.”

„Esențială este întrebuințarea vieții, nu durata sa.” Lucius Annaeus Seneca

Așa cum am spus până acum, pe toți ne asteaptă același lucru la sfârșit: o altă Țară… Acasă.  Timpul, fiind cel mai bun aliat al nostru, dar și cel mai mare dușman, lucrul de care avem cel mai mare nevoie, dar și lucrul de care vrem cel mai mult să ne ascundem, va fi întotdeauna corect. Depinde de noi cum numărăm. Timpul trece, nu putem sa-l oprim dar putem să ne oprim din a-l irosi cu lucruri ce mai degrabă ne fac să pierdem viața decât să ne-o câștigăm.

Deși din primele zile ale vieții noastre de școlar învățăm acest lucru, atunci când vine vorba să ne numărăm zilele într-un mod eficient parcă pierdem orice cunoștință. Și, dacă ne oprim din alergarea noastră, putem observa că tânjim după mai bine, unii căzând în capcana că acest “mai bine” poate fi câștigat în această lume. “Ah, Fii ai lui Adam, cât de tare vă apărați de ceea ce v-ar putea face bine!” Astfel ne pierdem mintea încurcându-ne cu aceste moravuri ușoare. Sufletul cere ceva mai mult, neîmpăcându-se cu ideea că este nevoit să trăiască într-o lume reducționistă. Dezastrul începe atunci când lăsăm ca această foame să fie săturată de inteligenta noastră materie. De fiecare dată ne vom întoarce la aceelasi rezultat negativ. Omul lui Dumnezeu, Moise, se ruga într-una din zilele vieții sale „Învață-ne să ne numărăm bine zilele,…”, o rugăciune care ar trebui să ne urmărească pe fiecare dintre noi.

„Murim câte puțin în fiecare zi, trebuie să ne obișnuim cu asta.”  Emile Zola

Poate te miră faptul că am scris aceste rânduri pentru acest site, știu bine cărui vârstă mă adresez, dar nu vreau ca niciunul dintre noi să ajungem la vârsta la care să regretăm. Nu sunt nici naiv să cred că nu vom regreta unii dintre noi, dar de ce să nu ne străduim? De ce să nu încercăm mai mult în anul care vine să trăim mai conștienți de acest adevar: Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Trăim în era vitezei și toate se întâmplă foarte rapid, toate pe care le putem  „grăbi”  noi. Tocmai și din acest punct de vedere ar trebui ca în aceste vremuri să fim și mai atenți cu fiecare clipă. Cu timpul nu-i de joacă! Investește cu inteligență și vei primi mai mult decât estimezi! Îți doresc un an nou fericit în care să trăiești cu gândul la veșnicie!

Ruben Precup – Flacăra Închinării

Psalmul 19 (6)

v. 9a „Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie.”

Termenul „frică” are în limba ebraică mai mult o nuanţă de reverenţă temătoare şi respectuasă. În măsura îm care ne dăm seama cine este Dumnezeu, o astfel de teamă sfântă ne va cuprinde inima şi ne va apleca întrega fiinţă într-o smerită închinare. Oamenii devin cu timpul asemenea lucrurilor sau persoanelor la care se închină. Aşa că o teamă sfântă de Dumnezeu este binefăcătoare penru suflet, Ea ne va atrage spre Dumnezeu şi ne va împinge pe zi ce trece să fim ca El în toate umbletele noastre.

v. 9b „Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.”

Judecăţile divine sunt impecabile şi fără greş. Cu cât câvom accepta mai repede acest fapt, cu atât ne va fi mai uşor să ne supunem voiei Lui şi să căutăm să o împlinim în vieţile noastre.

Judecăţile pronunţate de Dumnezeu în ziua de pe urmă vor fi finale şi definitive. Nimeni nu va putea să se certe cu Dumnezeu şi nimeni nu va putea spune că a fost nedreptăţit. Haideţi să ne lăsăm călăuziţi astăzi în toate de voia Lui, pentru ca atunci să putem sta în faţa Lui şi să intrăm în părtăşia slavei Sale veşnice!

Făgăduinţele Bibliei pentru tine…

1. Pentru a găsi pacea inimii. Domnul Isus a zis: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea; nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” Ioan 14.27

2. Sub greutatea împrejurărilor. „Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” Matei 11.28

3. Înainte de a lua o hotărâre importantă. „Eu – zice Domnul -te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” Psalmul 32.8

4. În încercare. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” 2Corinteni 1.3-4

5. În timpul bolii. „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce … sunt chemaţi după planul Său” Romani 8.28

6. În faţa veşniciei. „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel ce m-a trimis pe Mine, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” Ioan 5.24