De ce a murit faraonul Tutankhamon? Ce este viaţa?

Cercetătorii de la Institutul Bernhardt-Nocht (BNI) pentru maladii tropicale din Hamburg au respins teoria prezentată în luna februarie de un grup de egiptologi, coordonat de Zahi Hawass, directorul Consiliului pentru antichităţi egiptene, potrivit căreia Tutankhamon ar fi murit din cauza malariei şi a unei maladii osoase.

„Această explicaţie ne pare mai degrabă puţin probabilă”, au declarat profesorii Christian Timmann şi Christian Meyer, în comunicatul emis de BNI, precizând că malaria era în acea perioadă o maladie mortală, în special pentru copiiîn timp ce Tutankhamon era deja un tânăr adult în momentul morţii sale – în jurul anului 1321 înaintea erei noastre. Cercetătorii germani sprijină teoria maladiei drepanocitoză (anemie falciformă), frecventă în regiunile afectate de malarie, în special în Africa.” Continauarea aici

Vreau să vin şi să spun altceva nu că descoperirile cercetătorilor nu ar fi interesante sau importante, dar dacă privim în istorie la primele descoperiri care le-au făcut cu privire la mormântul faraonului în 1922 cercetătorul englez Howard Carter, rămânem stupefiaţi la ce au descoperit savanţii în mormântul faraonului Tutankhamon. Când au intrat în anticamera funerară a faraonului au găsit acolo paturi, scaune îmbrăcate în aur şi argint masiv iar în camera mortuală acolo unde se afla mumia faraonului s-a descoperit un sicriu mare care avea în interiorul lui un altul mai mic, şi tot ce era acolo era din aur masiv valorând milioane şi milioane de dolari, o bogăţie imensă era acolo dar lipsea ceva foarte important VIAŢA, faraonul a murit la vârsta de 18 ani.

Cât de scumpă este viaţa? Viaţa nu poate fi prţuită în aur sau în rubine sau diamante, ea este mai scumpă decât toate bogăţiile pământului la un loc. Dar după 3 mii de ani este valabil ce spunea Eclesiastul în 8.8 „omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nici o putere peste ziua morţii…”

Dacă viaţa are valoare atunci noi trebuie să fim conştienţi şi să preţuim viaţa, sufletul partea nevăzută pusă de Dumnezeu în trupul nostru e viaţa noastră, trupul fără viaţă nu mai are nici o valoare… mulţi nu dau nici o valoare acestui lucru şi îşi trăiesc viaţa pe acest pământ în pofte şi în plăceri, în păcat. Adevărata viaţă nu este aici ci este DINCOLO în prezenţa lui Dumnezeu.

Ce ai face daca astazi ar fi ultima ta zi?

Vizitand astazi mai multe bloguri crestine m-am oprit la intrebarea pe care o lansa Emanuel Iacob pe Crestintotal.

Atunci cand lucrezi intr-un colectiv de oameni din care unii nu au nicio moralitate, iar altii se straduiesc sa arate o alta fata a vietii, se creaza unele discutii la care daca te gandesti un pic, sunt chiar foarte interesante si pline de invataminte. O astfel de discutie a aparut intr-o zi, cand din vorba in vorba am pus o intrebare prin care sa incep o discutie despre Dumnezeu, fara sa ma gandesc daca este o intrebare potrivita sau nu. Dar pentru ca in acel moment asta am simtit, asta am intrebat. Intrebarea mea suna in felul urmator CE AI FACE TU, DACA ASTAZI AR FI ULTIMA TA ZI DE VIATA? Si uite asa a inceput o discutie la care am ramas socat de unele raspunsuri, dar care totodata m-a pus si serios pe ganduri. Si acum sa va dau cateva variate pe care le-am auzit.

  • 1 – as bea alcoool pana nu as mai sti de mine, ca in momentul mortii sa nu stiu nimic
  • 2 – m-as culca cu toate fetele disponibile, ca in momentul mortii sa mor astfel cum mi-a placut sa traiesc
  • 3 – nu as suporta acest gind,sa stiu ca mai am doar citeva ore de viata,mi-as lua singur viata,oricum o sa mor
  • 4 – m-as pocai de toate faptele mele rele, poate ca Dumnezeu ma va ierta si ma va primi la El
  • 5 – mi-as cere iertare de la toti acei la care le-am gresit cu ceva, sa mor impacat

Si dupa inca cateva raspunsuri veni si randul meu. La acel moment singurele ganduri care mi-au trecut prin minte, a fost ca as multumi Domnului pentru toata viata mea, m-as mai pocai inca odata, as multumii familiei mele pentru iubirea lor si impreuna cu ei as canta cantari de lauda si multumire pentru ca in momentul mortii sa fiu deja incalzit pentru intalnirea cu Domnul.

Dar, am ajuns acasa si aceasta intrebare incepea sa ma cam macine in interiorul meu. Oare chiar as putea ca intr-o astfel de zi sa fiu multumitor, recunoscator si plin de bucurie in inima mea? Hmmm , stau si ma gandesc la cate mici incercari am clacat si am fost slab in credinta, la momentele cand in loc sa laud pe Domnul am cartit si am strigat catre El , DE CE? Acum sincer sa fiu nu stiu daca intr-adevar as putea avea o atitudine de multumire si recunostinta in aceea zi si in loc de aceste sa fiu de fapt plin de frica si cu gandul ca daca Domnul nu ma va primi la El. Stiu ca viata noastra este doar o calatorie spre moarte si moartea doar inceputul vietii. Mai stiu ca daca traim pentru Domnul traim si daca murim pentru Domnul murim. Dar ceea ce nu stiu este daca chiar sunt pregatit pentru ziua intilnirii cu Creatorul meu. Vrem nu vrem toti ne vom  infatisa inaintea scaunului de judecata, fie sa fim judecati, fie sa fim rasplatiti.

As vrea sa va pun si voua aceeasi intrebare si va rog sa raspundeti la ea, daca astazi ar fi ultima ta zi de viata, cum ti-ai traio, ce ai face?

O intrebare foarte buna, la care cred ca ar trebui sa raspundem foarte sincer, mai ales daca ti-as spune dragul meu ca aceasta intrebare poate ti-o pune acum Dumnezeu tie dragul meu care citesti aceste ganduri!

Valoarea unui suflet!

Multe lucruri din viaţa aceasta sunt apreciate. Unele au o valoare mai mare altele au o valoare mai mică. Domnul Isus întreabă în Matei 10.26, cu ce s-ar alege un om dacă ar câştiga întreaga lume dar şi-ar pierde sufletul? Domnul Isus spune că un suflet este mai valoros decât orice este în lume.

Aş vrea să pun câteva întrebări la care să ne răspundem singuri.

  • cât preţ pui tu pe sufletul tău?
  • merită să ne pierdem sufletul – o valoare aşa de mare pentru o plăcere de pe pământ?
  • sunt mai de preţ gunoaiele programelor Tv, cu violenă, imoraliate, decât sufletul?
  • este adulterul mai valoros, decât  relaţia cu Dumnezeu?
  • merită cearta şi neînţelegerea în familie, mai mult decât un loc în cer?
  • o ţigare, sau un fum de cocaină, este o satisfacţie mai mare decât fericirea cerească?
  • este consumul de alcool mai bun decât mântuirea sufletului?
  • nu este sufletul mai preţios decât orice minciună, înşelăciune, necinste ori şmecherie?

Conform Cuvântului lui Dumnezeu, rămânerea în aceste păcate şi multe altele ne va despărţi de cer şi sufletul ne va fi pierdut pentru totdeauna. Alegerea o facem cât timp trăim pe acest pământ. Valoarea unui lucru depinde de abundenţa lui, şi de nevoia sau de dorinţa de a-l avea. Mântuirea ne este oferită din belşug, însă dorinţa sau nevoia de a o avewa lipseşte din multe inimi.

Dacă tu nu pui preţ pe sufletul tău, având grijă să faci cele necesare pentru mântuirea lui, dă-ţi seama că lui Dumnezeu îi este preţios, şi de dragul Lui, fă ceva folositor sufletului tău.

Oamenilor lui Dumnezeu de pe acest pământ le pasă destul de sufletul tău pentru a-ţi veni în ajutor. Caută-i. Chiar dacă ai întâlnit pe cineva care părea să nu-i pese, sunt mulţi care-ţi pot oferi ajutorul spiritual.

Noi îţi preţuim sufletul!

Un nou eseu minunat…

Dacă acum căteva zile postam un eseu a lui Ambra despre jocul vieţii, astăzi pot să spun că un nou eseu a lui Lois, un eseu care merită citit aşa cum spune şi Miron Popan pe blogul lui.

De multe ori mi-am pus problema vietii acesteia. Mai exact ce inseamna viata. Niciodata nu am acceptat sa cred ca viata inseamna doar a te trezi dimineata, a manca, a merge la scoala, si apoi a te culca. Viata pentru mine inseamna mult mai mult. Am ajuns la niste concluzii care vrea sa vii la impartasesc si voua. Nu stiu daca lucrurile stau chiar asa cum le vad eu dar eu sunt convinsa de ele. Continuarea….

Un eseu excelent…

Sincer acest eseu m-a impresionat foarte mult mai ales că vine din partea unui „pion” care a pierdut nu  de mult un „pion” foarte apropiat.   Am vrut sa-l postez şi eu pe blog pentru a putea fi citit de mai mulţi şi cu siguranţă va fi un moment de cercetare pentru mulţi, pentru că toţi suntem angrenaţi în acest joc al vieţii.

„Viata poate fi asemanata cu un joc… un joc destul de greu de jucat si de asemenea complicat. Asa cum pe parcursul intregului joc vom intampina obstacole mai mari sau mai mici, vom intampina si momente de bucurie, de satisfactie.Ca orice alt joc, viata are un creator: Dumnezeu, reguli, adversari, pioni: fiecare dintre noi.Regulile  acestui  joc nu sunt extrem…” continuarea…