Adevăratele biruinţe!

„Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună.” Isaia 40:9

Jucăriile şi bagatelele sunt uşor de câştigat, dar cele mai valoroase lucruri poartă cu ele şi un preţ ridicat. Cele mai înalte poziţii ale puterii sunt întotdeauna cumpărate cu sânge, şi tu poţi atinge aceste culmi dacă ai suficient sânge ca să plăteşti. Aceasta este condiţia pentru cucerirea înălţimilor sfinte oriunde. Istoria adevăraţilor eroi este întotdeauna istoria sângelui jertfit. Cele mai mari valori şi cel mai minunat caracter din viaţă nu sunt bătute la întâmplare pe calea noastră de vânturi capricioase, căci sufletele mari experimentează necazuri mari.

Capacitatea noastră de a-L cunoaşte pe Dumnezeu este lărgită când suntem aduşi de El în împrejurări care ne fac să ne exersăm credinţa. Deci când dificultăţile ne blochează calea, să-I mulţumim lui Dumnezeu că-Şi face timp să Se ocupe de noi, şi apoi să ne bizuim tare pe El.

„Pentru orice biruinţă este nevoie de credinţă şi de muncă; multă muncă!”

„Birunţa e mai dulce după ce ai experimentat înfrângerea.”

Strigă!

„Poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi” (losua 6:5)

Te lupţi într-o bătălie pe care te temi că nu o vei câştiga? De cine depinzi: de Dumnezeu sau de tine însuţi? Când s-a confruntat cu armatele aliate ale lui Amon, Moab şi Muntele Seir, Dumnezeu i-a zis poporului Său Israel: „nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15). Iar Dumnezeu nu a pierdut încă nici o bătălie! El i-a spus lui losua: „lată, dau în mâinile taie lerihonul” (losua 6:2). Observăm că el nu a spus: „voi da în mâinile tale”. Israel avea deja vic­toria, iar acum erau chemaţi să o obţină. Dar întrebarea rămâne, cum? Răspunsul lui Dumnezeu a fost: „poporul să scoată strigăte mari”, losua le-a spus israeliţilor: „Când vor suna lung din cor­nul de berbec, şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte” (losua 6:5). Nici o persoană raţională nu s-ar aştepta la un strigăt, oricât de puternic, prin care zidurile unei mari cetăţi să se prăbuşească. Dar acesta nu a fost un strigăt obişnuit; acesta a fost un strigăt al credinţei bazat pe promisiunea pe care le-o făcuse Dumnezeu. Deşi victoria părea imposibilă, când Israelul a stri­gat Dumnezeu a răspuns făcând să se prăbuşească zidurile şi deschizând porţile spre Ţara Promisă. Când cauţi o uşă deschisă şi tot ceea ce vezi este un zid gros, ultimul lucru pe care îţi vine să-l faci este să strigi „victorie”, nu-i aşa? Dar trebuie să-o faci deoarece:

  • Strigătul laudei duce la victorie;
  • Credinţa ta este „înregistrată”;
  • Duşmanul este derutat şi rămâne fără două din cele mai importante arme: îndoiala şi descurajarea;
  • Ascultarea, chiar şi când nu-nţelegi, aduce mereu rezultate.

Aşa că strigă; căci VICTORIA este a ta!

Tu poţi fi biruitor!

Eram între prinşii de război de la râul Chebar,
s-au deschis cerurile şi am avut vedenii dumnezeieşti. …
Şi acolo a venit mâna Domnului peste
[mine].
(Ezechiel 1:1,3)

Nimic nu face Scriptura mai preţioasă pentru noi decât un timp de „captivitate“. Vechii psalmi ai Cuvântului lui Dumnezeu au cântat pentru noi cu compasiune pe malul râului nostru la Babel şi au răsunat iarăşi cu o nouă bucurie când am văzut că Domnul ne eliberează din captivitate şi aduce „înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte râuri în partea de miazăzi!“ (Psalmul 126:4).

Un om care a trecut prin mari greutăţi nu va putea fi uşor despărţit de Biblia lui. O altă carte ar putea părea altora identică, dar pentru el nu este la fel. Pe paginile vechi şi pătate de lacrimi ale Bibliei sale, a scris un jurnal al experienţelor sale în cuvinte pe care numai ochii lui le pot vedea. Prin aceste pagini, el are timp şi vine din nou la stâlpii casei lui Dumnezeu şi „la Elim, unde erau … finici“ (Ex. 15:27). Şi fiecare din aceşti stâlpi şi finici au devenit o amintire pentru el a unor momente critice din viaţa lui.

Ca să avem un beneficiu din captivitatea noastră, trebuie să acceptăm situaţia şi să fim hotărâţi să profităm de ea din plin. Îngrijorându-ne din cauza a ceea ce am pierdut sau ne-a fost luat nu va îmbunătăţi situaţia, ci doar ne va împiedica să ducem la desăvârşire ceea ce rămâne. Nu vom face decât să strângem şi mai tare frânghia în jurul nostru dacă ne răzvrătim împotriva ei.

În acelaşi fel, un cal agitat care nu vrea să se supună liniştit frâului său nu face decât să se stranguleze singur. Şi un animal iute care nu are astâmpăr în jugul lui nu face decât să-şi rănească umerii. Fiecare va înţelege de asemenea analogia pe care Laurence Sterne, un slujitor şi un autor al secolului al XVIII-lea, a aşternut-o pe hârtie cu privire la un graur şi un canar. El a vorbit de diferenţa dintre un graur neliniştit care şi-a rupt aripile luptând împotriva zăbrelelor coliviei sale şi strigând în continuu: „Nu pot ieşi! Nu pot ieşi!“ şi un canar supus care stătea pe stinghia lui şi cânta cântece care întreceau în frumuseţe chiar şi pe cele ale unei ciocârlii care se înalţă liberă până la porţile cerurilor.

Nici o nenorocire nu ne va aduce vreodată numai rău, dacă o vom prelua imediat într-o rugăciune fierbinte către Dumnezeu. Chiar şi când ne adăpostim sub un pom în timpul unei averse de ploaie, putem în mod neaşteptat să găsim fructe pe ramurile lui. Şi când alergăm la Dumnezeu, căutând adăpost la umbra aripilor Sale, întotdeauna vom găsi mai mult în El decât am văzut sau am ştiut vreodată.

Aşadar, prin încercările şi suferinţele noastre Dumnezeu ne dă revelaţii proaspete despre El Însuşi. Ca şi Iacov, trebuie să trecem „vadul Iabocului“ (Gen. 32:22) dacă vrem să ajungem vreodată la Peniel, unde el s-a luptat cu Domnul, a fost binecuvântat de Domnul şi a putut spune: „Am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă“ (Gen. 32:30).

Fă ca această poveste să fie şi a ta, dragă captivule, şi Dumnezeu îţi va da „cântări de veselie noaptea“ (Iov 35:10) şi va „preface întunericul [tău] în zori“ (Amos 5:8)


„Victory in Jesus”

Singura victorie viabilă pe care o putem avea în viaţa aceasta este victoria în ISUS. Toate celelalte sunt realizări trecătoare, nu au consistenţă. Haideţi dragii nei să fim victorioşi doar prin ISUS!

Şi acum aş vrea să vedem din nou această melodie minunată care poate este interpretată „puţin” altfel… dar care este cu adevărat o victorie…

Un eseu excelent…

Sincer acest eseu m-a impresionat foarte mult mai ales că vine din partea unui „pion” care a pierdut nu  de mult un „pion” foarte apropiat.   Am vrut sa-l postez şi eu pe blog pentru a putea fi citit de mai mulţi şi cu siguranţă va fi un moment de cercetare pentru mulţi, pentru că toţi suntem angrenaţi în acest joc al vieţii.

„Viata poate fi asemanata cu un joc… un joc destul de greu de jucat si de asemenea complicat. Asa cum pe parcursul intregului joc vom intampina obstacole mai mari sau mai mici, vom intampina si momente de bucurie, de satisfactie.Ca orice alt joc, viata are un creator: Dumnezeu, reguli, adversari, pioni: fiecare dintre noi.Regulile  acestui  joc nu sunt extrem…” continuarea…

Privind în urmă…

Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita   nici una din   binefacerine Lui.” Psalmul 103.2

Ai condus maşina vreodată pe versantul uni munte şi te-ai oprit în vârf pentru a privi înapoi?

Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe Transfaăgărăşan. Câteodată intram într-o ceaţă atât de densă că erai nesigur pe unde merge maşina. Când am ajuns în vârf, ne-am uitat în jos de unde am venit. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare grutate, totul era clar acum şi chiar se putea vedea la mare depărtare pentru că şi ceaţa s-a risipit. Ce panoramă!

Uneori ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum al vieţii a fost sinuos şi abrupt, plin de probleme vom putea să vedem cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa.

Iată ce poate vedea un creştin atunci când se uită înapoi:

1. Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul. „Aduţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins…” Deuteronom 15.5

2. Felul cum ne-a călăuzit. „Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău,…” Deuteronom 8.2

3. Binecuvântările pe care ni le-a dăruit. „Aduţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, vărstă de oameni după vărstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune. când cel Prea Înalt a dat o moştenire … aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său…” Deuteronom 32.7-12

4. Victoriile pe care le-a câştigat. „Recuoaşteţi astăzi – ce nu au putut recunoaşte şi vedea copii voştrii – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întin, semnele Lui şi faptele pe care le-a săvârşit în mijlocul Egiptului, împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului şi împotriva întregii lui ţării. Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, cum a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii, când vă urmăreau şi i-a nimicit pentru totdeauna; ce v-a făct în pustie, până la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele lor şi corturile lor, şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel. Căci aţi văzut cu ochii voştri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul.” Deuteronom 11.2-7

5. Încurajările pe care ni le-a dat. „Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi dar din toată inimavoastră şi din tot sufletul vostru, că niciunul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niunul n-a rămas neîmplinit.” Iosua 23.14

Când suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincişia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului pe care mergem. Dar acum după ce am trecut în anul 2010 priveşte în urmă la anul 2009 şi vei vedea bucuria victorie, chemarea urcuşului şi prezenţa Însoţitorului pe cale, care a promis că nu ne lasă şi nu ne va uita, şi dacă suntem astăziaici suntem datorită biruinţei e care am avut-o prin braţul puternic al Domnului.

21 dec `89 – 21 dec `09

Se împlinesc 20 de ani de când la Arad s-a dorit libertatea, 20 de ani de când cu mic cu mare am mers în faţa Palatului Administrativ şi doream să scăpăm de regimul comunist, doream o libertate de exprimare, doream libertatea de liberă circulaţie şi câte nu mai doream atunci…

S-au scurs 20 de ani de când unii au plecat de printre noi pentru ca noi astăzi să putem spera la mai bine pentru noi, pentru copiii noştrii, chiar dacă este un bine relativ pentru că noi ca nişte copii ai lui Dumnezeu ştim că binele suprem va fi atunci şi acolo împreună cu El.

Aradul a fost al doilea oraş liber al României, după Timişoara de unde s-a dat ora exactă au urmat tinerii de la Intreprinderea de Orologerie Industrială (IOI), care au aprins schânteia Revoluţiei.

În acele zile ne întrebam oare dacă şi cei din Bucureşti vor simţi cu noi şi vor ieşi în stradă pentru că în acele momente le simţeam lipsa, pentru că ştiam că dacă Bucureştiul nu iasă în stradă aici în vest la Arad şi la Timişoara va fi măcel. Dar Dumnezeu este Cel care ţine în mâna Sa destinul istoriei şi a ştiut cum să coordoneze toate lucrurile.

În Revoluţia din decembrie 1989 din România au murit seceraţi de gloanţele comuniştilor 1104 persoane de toate vârstele, dintre acestea 24 sunt arădeni din care 19 au fost împuşcaţi la Arad şi 5 în Timişoara, Bucureşti şi Turda, la cei 1104 de decedaţi se mai adaugă 3352 de răniţi dintre care 36 de arădeni.

Cred că nu este prea mult dacă acum la 20 de ani de la Revoluţie ne aducem aminte de ei, de martirii arădeni, de eroii poporului român: Almen Werner; Bute Ioan; Robert Crişan; Aurel Crişan; Vasile Cojocaru; Ladislau Cosma; Marius Clepe; Ioan Gheorghe; Don Radu; Duma Pavel; Dumitraşcu Costel; Gruber Geza; Hartman Marin; Alfred Herbei; Cristian Lile; Cristian Lucaciu; Octavian Lukacs; Zoltan Ştefan; Mada Flavius; Nicolcioiu Sorin; Puşcău Adrian; Victor Rănoiu; Gelu Iustinian; Safaleru Andrei; Suciu Sorin; Săndel Toth Şandor.

Victoria dl. Traian Băsescu…

În urma scrutinului care a avut loc duminică pentru alegerea preşedintelui României, electoratul român a decis să continuie o politică de dreapta prin alegerea actualului şef al statului dl. Traian Băsescu, pentru încă un mandat de 5 ani ca preşedinte al ţării.

Chiar dacă încă aceste alegeri nu sunt încă validate pentru că PSD şi Mircea Geoană au depus contestaţii, eu aştept cât mai repede un răspuns de la CCR pentru că ţara asta trebuie condusă mai ales în aceste vremuri de plină criză de un guvern de dreapta.

Am văzut foarte multe comentarii că dacă dl T. Băsescu nu a câştigat decât cu o diferenţă de aproximativ 70000 de voturi nu ar fi aşa de legitim, dar eu ştiu că în democraţie şi dacă câştiga cu un singur vot era câştigător.

Aşa că cei care sunte-ţi cârcotaşi acum şi dumnică sera la ora 21 spuneaţi că trebuie să ştie dl. Băsescu să piardă pentru că suntem o ţară europeană, parcă aţi uitat că cea ce învaţă pe alţii sau ce cereţi  de la alţii prima dată trebuie să aplicaţi voi.

Domnilor haide-ţi la lucru pentru că ţara trebuie scoasă din criză.

DOAMNE BINECUVINTEAZĂ R O M Â N I A!