… ţie îţi voi da viaţa ta …

ceasŞi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele!
Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul,
dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta,
în toate locurile unde vei merge.
(Ieremia 45:5)

Aceasta este o promisiune dată ţie pentru locurile dificile în care te-ai putea afla, pentru situaţiile dificile în care poate te găseşti – o promisiune de siguranţă şi de viaţă chiar în mijlocul presiunilor uriaşe. Şi este o promisiune care se adaptează pentru a se conforma timpurilor când acestea continuă să devină tot mai grele, pe măsură ce ne apropiem de ultimile „minute” ale istorie.

Ce înseamnă când se spune că tu vei avea „ca pradă de război viaţa ta“? Înseamnă că viaţa ta va fi smulsă din gura Vrăjmaşului, aşa cum David smulgea mielul din gura leului. Nu înseamnă că tu vei fi cruţat de focul bătăliei şi de confruntarea cu duşmanii tăi, ci înseamnă „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei“ (Psalmul 23:5), un adăpost împotriva furtunii, o fortăreaţă în mijlocul vrăjmaşilor, şi o viaţă păstrată în faţa presiunii continue. Înseamnă mângâiere şi speranţă de la Dumnezeu, aşa cum a primit Pavel când el şi prietenii săi „[au] fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile [lor], aşa că nici nu mai [trăgeau] nădejde de viaţă“ (2 Corinteni 1:8). Şi înseamnă ajutorul divin al Domnului, aşa cum a fost când „ţepuşul în carne“ al lui Pavel (2 Corinteni 12:7) a rămas, dar puterea lui Hristos a venit să se odihnească peste el, şi el a învăţat că „harul [lui Dumnezeu] este de ajuns“ (2 Corinteni 12:9).

Fie ca Domnul să ne dea „ca pradă de război viaţa noastră, în toate locurile unde vom merge“  am parafrazat puţin mesajul lui Dumnezeu prin profetul Ieremia, să ne ajute astăzi să fim biruitori în toate dificultăţile noastre.

Ce ai face daca astazi ar fi ultima ta zi?

Vizitand astazi mai multe bloguri crestine m-am oprit la intrebarea pe care o lansa Emanuel Iacob pe Crestintotal.

Atunci cand lucrezi intr-un colectiv de oameni din care unii nu au nicio moralitate, iar altii se straduiesc sa arate o alta fata a vietii, se creaza unele discutii la care daca te gandesti un pic, sunt chiar foarte interesante si pline de invataminte. O astfel de discutie a aparut intr-o zi, cand din vorba in vorba am pus o intrebare prin care sa incep o discutie despre Dumnezeu, fara sa ma gandesc daca este o intrebare potrivita sau nu. Dar pentru ca in acel moment asta am simtit, asta am intrebat. Intrebarea mea suna in felul urmator CE AI FACE TU, DACA ASTAZI AR FI ULTIMA TA ZI DE VIATA? Si uite asa a inceput o discutie la care am ramas socat de unele raspunsuri, dar care totodata m-a pus si serios pe ganduri. Si acum sa va dau cateva variate pe care le-am auzit.

  • 1 – as bea alcoool pana nu as mai sti de mine, ca in momentul mortii sa nu stiu nimic
  • 2 – m-as culca cu toate fetele disponibile, ca in momentul mortii sa mor astfel cum mi-a placut sa traiesc
  • 3 – nu as suporta acest gind,sa stiu ca mai am doar citeva ore de viata,mi-as lua singur viata,oricum o sa mor
  • 4 – m-as pocai de toate faptele mele rele, poate ca Dumnezeu ma va ierta si ma va primi la El
  • 5 – mi-as cere iertare de la toti acei la care le-am gresit cu ceva, sa mor impacat

Si dupa inca cateva raspunsuri veni si randul meu. La acel moment singurele ganduri care mi-au trecut prin minte, a fost ca as multumi Domnului pentru toata viata mea, m-as mai pocai inca odata, as multumii familiei mele pentru iubirea lor si impreuna cu ei as canta cantari de lauda si multumire pentru ca in momentul mortii sa fiu deja incalzit pentru intalnirea cu Domnul.

Dar, am ajuns acasa si aceasta intrebare incepea sa ma cam macine in interiorul meu. Oare chiar as putea ca intr-o astfel de zi sa fiu multumitor, recunoscator si plin de bucurie in inima mea? Hmmm , stau si ma gandesc la cate mici incercari am clacat si am fost slab in credinta, la momentele cand in loc sa laud pe Domnul am cartit si am strigat catre El , DE CE? Acum sincer sa fiu nu stiu daca intr-adevar as putea avea o atitudine de multumire si recunostinta in aceea zi si in loc de aceste sa fiu de fapt plin de frica si cu gandul ca daca Domnul nu ma va primi la El. Stiu ca viata noastra este doar o calatorie spre moarte si moartea doar inceputul vietii. Mai stiu ca daca traim pentru Domnul traim si daca murim pentru Domnul murim. Dar ceea ce nu stiu este daca chiar sunt pregatit pentru ziua intilnirii cu Creatorul meu. Vrem nu vrem toti ne vom  infatisa inaintea scaunului de judecata, fie sa fim judecati, fie sa fim rasplatiti.

As vrea sa va pun si voua aceeasi intrebare si va rog sa raspundeti la ea, daca astazi ar fi ultima ta zi de viata, cum ti-ai traio, ce ai face?

O intrebare foarte buna, la care cred ca ar trebui sa raspundem foarte sincer, mai ales daca ti-as spune dragul meu ca aceasta intrebare poate ti-o pune acum Dumnezeu tie dragul meu care citesti aceste ganduri!

Ce va aduce … 2010?

Încet încet ne apropiem de sfârşitul anului şi trecerea în anul 2010, odată cu urările de „La mulţi ani!” – oamenii din toate categoriile sociale se întreabă: „Oare ce ne rezervă noul an?” Ziarele, revistele din toate ţările fac acum bilanţuri, dar în acelaş timp fac şi previziuni, în baza unor interviuri, sondaje de opinii şi nu în ultimul rând, ghidându-se după prezicerile astrologice, după horoscoape.

Am dat un search pe Google să văd ce preziceri se fac în dreptul României, să vad dacă Nostradamus a prezis ceva, dar am găsit dar preziceri din trecut ceva de genul „uite măi Nostradamus a prezis asta”, alti spun că anul 2010 ar fi anul care ne-ar aduce al III-lea război mondial (Vangelia Pandeva 31 ian.1911 – 11 aug. 1996). Potrivit ultimelor cercetări astronomice, peste 1,1 miliarde de ani va fi sfârşitul lumii. (?!)

În ce priveşte prezicerile astrologice, cele ale horoscoapelor , noi ca şi copii ai Domnului, trebuie să avem o mare reţinere, faţă de „urâciunile neamurilor …” Deut. 18.9-13

Şi totuţi ce va aduce anul 2010? Ce spune Biblia, ce arată teologii, ce spun profeţiile? Desigur, există sute de proorocii în Vechiul Testament ca şi în Noul Testament despre vremea sfârşitului, despre Venirea Domnului, dar nu este locul să vorbesc acum despre ele. Adevăraţii creştini ştiu că „vremea este aproape” Matei 24.32, întrezăresc semnele în societate, în natură, în univers, şi se pregătesc în rugă şi vechere, ridicând privirile în sus de unde ne va veni izbăvirea.

Richard Wurmbrand avertiza într-o lucrare şi spunea: „Fii atent la cărţile legate de profeţiile biblice. Personal am observat că fiecare carte de acest gen, mai veche de 20 de ani, s-a dovedit  neadevărată. Luther credea că extinderea Imperiului Otoman înseamnă sfârşitul. Despre Mussolini se credea că aduce împlinirea restabilirii Imperiului Roman, după cum profeţise Daniel, Hitler, că este numărul 666”.

În oricât de grele vremuri am intra, noi avem un mesaj permanent de bucurie, care trece dincolo de Crăciun: O VESTE BUNĂ – CARE ADUCE O MARE BUCURIE PENTRU TOŢI – UN MÂNTUITOR, CARE ESTE HRISTOS DOMNUL. El este nădejdea noastră. Pe El Îl aşteptăm, deasupra tuturor.

Nu ştiu ce poate aduce nul 2010 pentru lume, pentru Biserică, pentru fiecare în parte, dar cea ce doresc este ca fiecare din noi să avem un an plin de roade multe care să rămână Ioan 15.5,16.

Una din cântările noastre bisericeşti spune la refren astfel: „De-ar trece anii unul după altu-n goană, / Venirea lui Isus mereu apropiind, / Să fim voioşi când auzi-vom a Sa goarnă / Şi bucuroşi să fim că n-am stat lâncezind.”

Este mai târziu decât se crede…

Doi băieţi au demontat orologiul familiei pentru a-i descoperii secretele. După ce au examinat fiecare piesă componentă, l-au asamblat la loc. În timpul nopţii, tatăl lor a fost trezit de zgomotul orologiului care a bătut de …97 de ori fără să se oprească. „Marie”, strigă bărbatul iritat către soţia lui, „trezeşte-te! N-a fost niciodată atât de târziu!”

Aceste cuvinte sunt la ordinea zilei în aceste vremuri tulburi. Civilizaţia noastră poate fi distrusă oricând! Atâtea atentate teroriste, multe arme foarte sofisticate. Putem muri mâine! Când am auzit că cel care a fost liderul Şcoli Duminicale de la Metanoia Timişoara, Claudiu Stafie la doar 27 de ani în ajunul crăciunului a plecat la Domnul am fost foarte mişcat.

Şi chiar dacă aceste evenimente nu se vor vor întâmpla, noi suntem cu un an mai aprope de sfârşitul vieţii noastre pe Pământ! Timpul fuge, ocaziile de a face bine se pierd pentru totdeauna. Cu adevărat nu a fost niciodată atât de târziu! Nu mai întârziaţi: momentul de a ne apropia de Dumnezeu este acum!

„Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile…” Evrei 3.15