Art.21 Noi credem că preoţia Vechiului Aşezământ a fost înlocuită în Noul Aşezământ prin slujbele spirituale rânduite în Biserică.
„Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii evanghelişti; pe alţii pastori şi în vă ţă tori” (Efeseni 4:11).
Apostolii sunt trimişii Domnului, cu misiunea deosebită cum ar fi desţelenirea unui nou câmp pentru Evanghelie (Marcu 16:15-18,20). Aşa au fost cei 12 apostoli, Pavel ca apostol al neamurilor şi alţii (Matei 10:1-4; Marcu 6:30; Romani 1:1; 11:13).
Slujba de prooroc se deosebeşte de darul proorociei. Proorocul are cel puţin două daruri: darul vorbirii despre înţelepciune şi darul vorbirii despre cunoştinţă.
Evanghelistul este chemat să predice Evanghelia Domnului Isus şi este însoţit de semne şi rezultate deosebite în activitatea lui prin întoarcerea păcătoşilor la Dumnezeu.
Pastorul are sarcina păstoririi credincioşilor care compun o biserică locală după indicaţia dată lui Petru de către Domnul Isus (Ioan 21:15-17).
Toţi slujitorii reprezintă o singură treaptă spirituală, termenul de episcop, prezbiter şi pastor priveşte aceeaşi slujbă (1 Petru 5:1-2; Fapte 20:17,28; Filipeni 1:1).
Din punct de vedere administrativ, se poate deosebi slujba de pastor de cea de prezbiter.
Diaconatul a luat fiinţă ca o slujbă cu caracter gospodăresc (Fapte 6:1-6). Mai apoi a căpătat, pentru unii dintre diaconi care s-au remarcat, şi un caracter spiritual (Fapte 6:8-15; 1Tim. 3:8-12). „Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus” (1 Tim. 3:13).

Art.22 Noi credem că lucrătorii Evangheliei sunt ordinaţi în lucrare prin punerea mâinilor şi rugăciunea făcută de către slujitorii lui Dumnezeu îndreptăţiţi să facă acest lucru (Fapte 6:5-6; 13:2-4; 14:23; Tit 1:5).
Ordinarea se poate face direct pentru slujba de diacon sau prezbiter, iar după un stagiu oarecare ei pot fi ordinaţi pentru slujba de pastor asistent sau pastor principal. Ordinarea se face în urma unui examen pentru cei care nu sunt absolvenţi de seminar şi în urma unei mărturisiri date în scris în faţa Comisiei de ordinare, de loialitate faţă de Biserica lui Dumnezeu. Diaconii sunt ordinaţi de către doi pastori, iar prezbiterii şi pastorii de către cel puţin trei pastori. Dacă cineva a fost ordinat diacon, trecerea la slujba de prezbiter sau pastor se face printr-o ordinaţiune.
Diaconul se ocupă de administrarea ajutoarelor în Biserică. El poate oficia Cina Domnului, binecuvântări de copii şi înmormântări, dacă pastorul îi cere acest lucru.
Prezbiterul poate oficia toate actele de cult la recomandarea pastorului.
Pastorul oficiază toate actele de cult şi se ocupă de păstorirea unei Biserici locale.
Slujba încredinţată prin actul ordinaţiunii este pe viaţă şi se poate revoca numai dacă cel ordinat a săvârşit abateri grave, dovedite prin mărturia a doi sau a trei martori (1Tim.5:19).
Actul ordinaţiunii se face la recomandarea unei Biserici locale şi durata slujirii efective depinde tot de hotărârea Bisericii Locale.

Art.23 Noi credem că toţi membrii Bisericii lui Dumnezeu au îndatoriri şi drepturi.
Nimeni nu poate să devină membru în Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală decât numai după ce şi-a însuşit principiile de credinţă. Biserica îl poate primi de probă, pentru un anumit timp. În acest timp, candidatul este cercetat asupra stării lui sufleteşti şi, după ce a pus capăt păcatelor sale şi a dat dovadă că el cunoaşte toate principiile Bisericii, poate fi botezat în apă şi primit ca membru (2 Petru 1:1; Ioan 17:20-23; 1 Tes. 4:3-8).
Membrii se numesc între ei fraţi (Fapte 5:23). Ei sunt datori după Cuvântul lui Dumnezeu să respecte pe cei ce slujesc (Evrei 13:17; 1 Tes. 5:12-13) şi să se supună unii altora în frica lui Hristos (Efeseni 5:21).
Membrii sunt datori a stărui în sfinţire, unitate frăţească, în învăţătura Evangheliei şi în dragoste (Fapte 2:42).
Cuvântul lui Dumnezeu cere ca tot ce se face în Biserică: rugăciune, propovăduirea Evangheliei, îndemnuri, învăţături, întrebuinţarea darurilor duhovniceşti, cântări de laudă sau în duh, şedinţe ordinare şi extraordinare etc. „toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” (1 Cor. 14:40). Fiecare membru este dator să participe în mod regulat la serviciile divine. Fiecare membru este dator să aibă o ţinută curată şi îngrijită. Disciplina în Biserică este un aşezământ biblic impus de Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare membru este dator a se conforma şi proceda potrivit cu cele scrise în Matei 18:15-18.
Când cineva cade deodată în vreo greşeală, cei duhovniceşti, mai ales fraţii puşi să supravegheze bunul mers în Biserică, sunt datori a-1 ridica cu duhul blândeţii (Galateni 6:1).
Când cineva păcătuieşte şi păcatele lui devin cunoscute de mai mulţi, iar el nu se sfieşte să păcătuiască mai departe, un astfel de om trebuie mustrat în faţa tuturor, ca şi ceilalţi să se teamă (1 Tim. 5:20).
Fiecare credincios, conform Cuvântului lui Dumnezeu, primeşte mustrarea şi chiar punerea sub disciplină, mai ales când se abate de la învăţăturile sănătoase ale Evangheliei depline. Disciplina nu are alt scop decât a-l ridica pe cel căzut sufleteşte şi de a menţine în Biserică autoritatea morală, buna rânduială, dragostea şi legătura frăţească (1 Tes. 5:14; 2Tes. 3:14-15; Iuda 22).
EXCLUDEREA — Biserica are dreptul, chiar datoria, potrivit cu principiile Evangheliei Domnului Isus Hristos şi învăţăturile sfinţilor apostoli, să-i excludă pe acei membri care, după ce au fost îndemnaţi de mai multe ori la pocăinţă pentru abaterile lor, stăruiesc mai departe în săvârşirea păcatului. Prin excludere ei pierd dreptul de membru (Mat. 18:15-18; Rom. 16:17-18; 1 Cor. 5:2; 11:13; 2 Tes. 3:6; Tit 3:10).
REPRIMIREA — Cel ce se căieşte din toată inima de abaterile sale şi Biserica are dovezi că viaţa lui s-a îndreptat, că se supune tuturor bunelor rânduieli şi cere să fie reprimit, poate fi reprimit (Luca 17:4; Iacov 5:19).

24. Noi credem că familia, prin căsătorie, este o instituţie divină aşezată de Dumnezeu. Familia este o instituţie divină şi biblică. Ea a fost hotărâtă de Dumnezeu, chiar primilor oameni: Adam şi Eva (Genesa 2:18-24).
Prin căsătorie, Dumnezeu face legătura intimă şi sfântă între soţ şi soţie, formând din amândoi un singur trup (Matei 19:5). Cine hotărăşte în inima lui să rămână necăsătorit este liber (1 Cor. 7:7-8, 34, 40).
Bărbatul este dator să-şi îngrijească, să-şi iubească şi să-ţi cinstească soţia, ca pe trupul lui (Petru 3:7; Coloseni 3:19). El este capul femeii şi al familiei (1 Cor. 11:13). Soţia a fost creată şi rânduită de Dumnezeu să fie de ajutor bărbatului ei (Genesa 2:18). Ea este datoare să-l iubească şi să i se supună (Tit 2:4-5; Col. 3:18).
Căsătoria se oficiază întâi la ofiţerul stării civile, urmând căsătoria religioasă prin binecuvântarea Domnului, în Biserică.
Cuvântul lui Dumnezeu nu permite ca un credincios să se căsătorească cu o necredincioasă sau invers (Deut. 7:3; 1 Cor. 7:39; 2 Cor. 6:14)
DIVORŢUL — nu este îngăduit de Cuvântul lui Dumnezeu, afară de cazul de adulter dovedit (Matei 19:6-9).
Concubinajul şi avortul nu sunt îngăduite de Dumnezeu (Evrei 13:4; 1 Cor. 6:18-20; Galateni 5:19; Exod 20:13).
RECĂSĂTORIREA — este îngăduită de Cuvântul lui Dumnezeu numai atunci când unul din cei doi soţi a trecut din viaţă (Rom. 7:1-3).
Nu se admite recăsătorirea atunci când despărţirea s-a făcut din alt motiv decât cel biblic. Cuvântul lui Dumnezeu nu admite aceasta, ci doar o reîmpăcare sau renunţare la recăsătorire (1 Cor. 7:10,11).

Art.26 Noi credem că dărnicia este o datorie sfântă pentru fiecare credincios.
Dărnicia este aşezată de apostoli în primele Biserici creştine: 1 Cor. 16:1-2; 2 Cor. 8:1-15. În primul rând, prin dărnicie se întăreşte răspândirea Evangheliei. Pentru a ne mântui, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi (Ioan 3:16). La fel, pentru a putea ajunge Evanghelia şi la alţi păcătoşi, şi noi suntem datori să facem „partea Domnului” şi să dăm din toate bunurile noastre celor ce ne învaţă şi predică Evanghelia (Galateni 6:6; 1 Tim.5:17-18; Evrei 7:8). În al doilea rând, sunt ajutaţi cei ce lucrează şi s-au pus cu totul în slujba propovăduirii Cuvântului (1 Tim 5:17-18; Galateni 6:6). În al treilea rând, se urmăreşte (prin dărnicie) ajutorarea săracilor sfinţi, când sunt în nevoi (Matei 25:34-36; Romani 12:13; Proverbe 14:31).
Membrii Bisericii lui Dumnezeu sunt obligaţi, potrivit Cuvântului Său, să ajute cu darurile lor benevole orice lucrare la care sunt chemaţi şi mai ales să participe regulat la strângerile care au loc în fiecare duminică în toate Bisericile (1 Cor. 16:1,2).

Art.27 Noi credem în datoria credincioşilor de a urmări simplitatea în îmbrăcăminte.
Sfânta Scriptură ne învaţă ca, pe lângă supunere şi cumpătare, să fim cuviincioşi şi în îmbrăcăminte. Credincioşii trebuie să urmărească în îmbrăcămintea lor modestia şi simplitatea: podoaba lor să fie omul ascuns al inimii; un duh blând, liniştit, umplut cu Duhul Sfânt, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Tim. 2:9-10; 1 Petru 3:1-6).
Credincioşii botezaţi cu Duhul Sfânt formează un popor sfânt şi deosebit de lume, deci ei nu trebuie să se potrivească principiilor lumii, nici să iubească deprinderile ei, care întotdeauna înclină spre păcat. Prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu (Romani 12:2; Iacov 4:4; Matei 9:24; 1 Corinteni 3:15).

va urma…

Comunicatul Cultului Penticostal cu privire la crima din Braşov

CULTUL CREŞTIN PENTICOSTAL – BISERICA LUI
DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMANIA

 

C O M U N I C A T
în legătură cu crima de la Braşov

Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România îşi exprimă profundul regret privind crima de la Braşov prin care o mamă, membră a unei biserici penticostale din acest oraş, reprimită după o perioadă de excludere (excomunicare), şi-a ucis copilul şi, condamnând categoric acest gest incalificabil, face următoarele precizări:

– mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Penticostal, în spiritul doctrinar şi practic, apreciază viaţa ca fiind darul sacru al lui Dumnezeu, conform Sfintelor Scripturi, cartea Maleahi cap. 2 vers.15/a: “ Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viată şi ne-a păstrat-o”? Acest principiu de bază trebuie să conducă la asumarea responsabilităţii fiecărui om privind întreţinerea vieţii în propria persoană şi respectarea ei în raport cu semenii, indiferent de circumstanţe;

– Cultului Creştin Penticostal nu recunoaşte niciunui membru al său dreptul de a se erija în postura de făptuitor al unor acţiuni în numele lui Dumnezeu, când acestea contravin în mod flagrant atât spiritului Sfintelor Scripturi cât şi normelor de convieţuire socială;

– consecvent în credincioşia sa faţă de principiile biblice care stau la baza credinţei creştine penticostale, Cultul Creştin Penticostal proclamă cu fermitate suveranitatea absolută şi exclusivă a lui Dumnezeu asupra vieţii şi morţii;

– Cultul Creştin Penticostal consideră nefondate şi neavenite afirmaţiile tendenţioase formulate direct sau voalat în mass-media, vizând inculparea pe plan moral şi/sau doctrinar a Bisericii Penticostale în nefericitul eveniment din Braşov. Acest aspect în actul informaţional poate fi cu certitudine calificat drept atac la imaginea unui cult religios, legal recunoscut în România.
În acest sens solicită celor implicaţi în mediatizarea acestui caz decenţă, bună credinţă şi aplicarea unui tratament mediatic adecvat în ce priveşte apartenenţa religioasă a persoanelor aflate în discuţie;

– lăsând –  cum e şi firesc –  judecarea faptei şi circumstanţelor în care s-a produs în seama instanţelor abilitate prin lege, transmitem sincere condoleanţe familiei profund afectata de această dramă.

Biroul Permanent al Comitetului Executiv al
Cultului Creştin Penticostal din România

Consiliul Consultativ al Cultelor din România

 În ziua de 14 aprilie 2011, în sala Conventus din Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc întâlnirea reprezentanţilor următoarelor Culte din România:

•  Biserica Ortodoxă Română;
• Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara;
• Biserica Romano-Catolică;
• Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică;
• Arhiepiscopia Bisericii Armene;
• Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România;
• Biserica Reformată din România;
• Biserica Evanghelică C.A. din România;
• Biserica Evanghelică Luterană din România;
• Biserica Unitariană din Transilvania;
• Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
• Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea;
• Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România – Cultul Mozaic;
• Cultul Musulman din România.

Cultul Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi Biserica Creştină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România au participat cu statut de observator.

În cadrul şedinţei s-a convenit, de principiu, constituirea Consiliului Consultativ al Cultelor din România, urmând ca acordul final să fie dat de organismele de conducere proprii ale fiecărui Cult.

Pe ordinea de zi s-au aflat elaborarea principiilor de organizare, analiza proiectului de Statut şi formularea unor propuneri practice privind funcţionarea Consiliului Consultativ al Cultelor din România.
Reprezentanţii Cultelor participante au stabilit ca principii generale de funcţionare egalitatea Cultelor membre, preşedinţia anuală prin rotaţie şi adoptarea deciziilor prin consens.
Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o organizaţie de natură etică, socială, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică şi non-profit.
Obiectivele majore ale Consiliului Consultativ al Cultelor din România sunt: promovarea credinţei în Dumnezeu şi a importanţei acesteia în viaţa persoanei şi a societăţii, apărarea şi promovarea fiinţei umane şi a demnităţii ei, promovarea respectului faţă de creaţia divină (omul şi natura înconjurătoare), adoptarea unor poziţii şi atitudini comune faţă de probleme importante ale societăţii, manifestarea solidarităţii şi cooperării dintre Culte în domeniul spiritual, cultural, educaţional şi social, prevenirea şi medierea în soluţionarea eventualelor diferende interconfesionale şi interreligioase, inclusiv respingerea şi descurajarea oricărei forme de extremism etc

sursa. basilica.ro

Candidaţii pentru conducerea Cultului Penticostal

Membrii comitetelor comunităţilor penticostale din România s-au întrunit în data de 05 noiembrie 2010 la Braşov unde prin vot au desemnat candidaţii la funcţiile executive din conducerea centrală a cultului. Aceştia sunt:

Pentru funcţia de preşedinte

• RIVIŞ TIPEI PAVEL
• ARDELEAN MOISE
• MOLDOVAN AUREL

Pentru funcţia de vicepreşedinte

• MOLDOVAN IOAN
• BĂDELIŢĂ IOAN
• GURĂU IOAN

Pentru funcţia de secretar general

• MOCANU ROMU
• FILIP IOAN
• IANOVICI FLORIN

Congresul Electiv al Cultului Penticostal unde vor fi prezenţi toţi păstorii  şi delegaţii bisericilor va avea loc în data de 19 noiembrie 2010 la Bistriţa, la Biserica Sfânta Treime.

Păstori penticostali din SUA se adresează CPR

Scrisoare deschisă a pastorilor români din SUA

Către Conducerea Cultului Penticostal din România

În atenţia Preşedintelui Dr. Pavel Riviş Tipei,

În atenţia Comitetului Executiv

Preaiubiţi fraţi,

Vă transmitem cele mai alese salutări sfinte în Numele Domnului Iisus Hristos, noi conlucrătorii dumneavoastră, un grup de pastori din Consiliul Pastoral al Convenţiei Bisericilor Penticostale Române din SUA, reprezentând cele peste o sută de biserici penticostale române, afiliate sau neafiliate la organizaţii penticostale din SUA.

Ca urmare a situaţiei create prin răspândirea informaţiilor cuprinse în cartea “Răscumpărarea Memoriei”, şi a reacţiei Corpului Pastoral al Convenţiei 2010, Atlanta, exprimată în Declaraţia de poziţie referitoare la relaţia dintre Biserica Penticostală şi regimul comunist, de către Consiliul Pastoral al Convenţiei Bisericilor Penticostale Române din Statele Unite şi Canada,

Vă invităm să examinaţi şi să consideraţi cu toată seriozitatea conţinutul, principiile şi concluziile exprimate în numita Declaraţie, şi să vă asumaţi cu resposabilitate conducerea unui proces de reconciliere pe baza adevărului obiectiv, sustenabil istoric. Considerăm că imaginea publică a mişcării penticostale, în România şi în exteriorul ţării noastre, este grav afectată, şi ca atare vă invităm să consideraţi, atât iniţiativa, cât şi parteneriatul nostru, ca fiind un punct viabil de pornire al unui proces necesar de asumare a greşelilor trecutului şi declanşarea unei atitudini de pocainţă de anvergură naţională.

Recunoscând că cele peste o sută de biserici din SUA reprezintă doar o mică fracţiune faţă de numărul mare de biserici penticostale române pe care le conduceţi şi reprezentaţi, nu am dori totuşi ca efortul şi iniţiativa noastră să fie neglijate. Noi ne considerăm parte vitală a mişcării penticostale româneşti, atât prin angajarea resurselor umane şi materiale disponibilizate în istoria recentă, cât şi prin anticiparea viitorului nostru nobil comun în extinderea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Cu respect şi sinceritate,

Semnături:

Cornel Avram

Valeriu Brâncovan

Cristian Ionescu

Nelu Filip

Petru Lascău

Teodor Luca

Florian Mudura

Pavel Pop

Ionel Popa

Nelu Prunean

Simion Timbuc

răscumpăraţi memoria