„Urmează mai mult”

bibliaRowland Hill a primit o sumă foarte mare de bani pentru a-i da unui pastor foarte sărac. Gîndindu-se că suma era prea mare pentru a fi trimisă toată odată, Hill a trimis numai o mică parte cu o notiţă: „Urmează mai mult!”. După cîteva zile omul a primit un alt plic cu aceeaşi sumă de bani şi cu acelaşi mesaj: „Urmează mai mult!” La intervale regulate, a sosit al treilea, apoi al patrulea plic şi aşa mai departe. De fapt, plicurile au continuat să sosească cu aceeaşi notă, pînă întreaga sumă a fost primită.
C.H. Spurgeon a folosit această povestire pentru a ilustra că lucrurile minunate pe care le primim de la Dumnezeu, vin întotdeauna cu acelaşi anunţ că urmează ceva mai mult decît am primit. El a spus: Cînd Dumnezeu ne-a iertat păcatele, există mai multă iertare care urmează.
El ne-a justificat în neprihănirea lui Cristos, dar urmează mai mult.
El ne-a adoptat în Familia Sa, dar urmează mai mult.
El ne pregăteşte pentru cer, dar urmează mai mult.
El ne dă har, dar urmează mai mult.
El ne ajută la bătrîneţe, dar încă mai este mult ceea ce urmează.
Spurgeon a concluzionat: „Chiar cînd vom ajunge în lumea viitoare, există încă multe cele ce urmează”. Da, binecuvîntările lui Dumnezeu nu au sfîrşit. În eternitate ne vom bucura de beneficiile bunătăţii Sale nemărginite. Va fi întotdeauna „ceva mai mult care urmează”.

De te-apasă grijuri multe şi crucea
Si ti-e teamă că nu li-i putea purta;

Ia în seamă binecuvîntările,
Si-atunci ţi s-or însenina zilele. – Anonim

Dragostea omului e limitată;
dragostea Domnului nelimitată.

Biserica mare din centru. Cine o mai visează? – Vladimir Pustan

pustan 2Nu sunt supărat pe bisericile mici, adică pe cele de la sat cu oameni puțini, ci pe cele ce au vise mici iar acestea pot fi și cu 1.000 de membri.

În bisericile mari există și riscul de a te pierde mai ușor întrucât păstorii au doar o anumită capacitate de a cuprinde întregul, neîmpiedicându-se în detalii.

La noi o biserică mare e o clădire mare cu oameni mulți. După cartea Faptele Apostolilor o biserică mare are o altă definiție.

E biserica ce are un scop mare. Acela de a propovădui Evanghelia până la marginile pământului, oricât de mult sânge ar costa, oricât de mulți bani. Ridicarea celor căzuți, căutarea mielului rătăcit prin smârcurile heroinei, popularea raiului înainte ca Satan să-și umple iadul.

E biserica ce are predicatori mari. Predicatorii mari ce predică cu un limbaj ”de o dulce necuviință” (vorba lui Bossuet), atipici și pasionali, o evanghelie ce să cuprindă musai înălțarea lui Hristos, zidirea sfinților și condamnarea tuturor tipurilor de păcat. Chiar și mestecatul gumei în biserică. Predicatori ce nu trebuie să-și ceară scuze pentru absoluturi.

E biserica ce cuprinde oameni mari. Toți ne naștem mici, dar putem deveni mari.

Biserica lăsată de Hristos a avut oameni ce-au renunțat la locurile de muncă pentru a fi mai eficienți. Și nu numai la pescuit ca Petru, ci la vamă (Matei) și la cabinetul medical (Luca). Oameni ce-au renunțat la averile lor (Barnaba), la religia lor (Pavel), la viața lor (Ștefan). Cu asemenea oameni răstorni lumea. Așa au mișcat-o. Cu viață, sânge și lacrimă. Nouă nu ni se mișcă nici nodul de la cravată.

Au avut o închinare mare. S-au ferit ca dracul de tămâie de programe. Când se rugau și cântau crăpau pereții și după fiecare slujbă trebuiau gletuiți. Aveau șansa de a nu ști ce e șablonul.

Știau că dacă te faci că te rogi, Dumnezeu Se face că te ascultă.

Au avut și dușmani XL. Știu maneliștii ce știu… La început saducheii, apoi iudeii, apoi lumea întreagă. Au înțeles că nu există domnie fără suferință, că dacă vrei să faci ceva îți sar în cap o grămadă de tipi ce nu fac nimic.

Oare mai putem avea biserici mari așezate cu tupeu în centru? Oare putem înțelege că biserica nu e zid ci oameni adunați împreună pentru un timp, pregătindu-se să meargă de colo-colo și să nu vină cu mâna goală când se reîntâlnesc?

Visul depinde de noi. Dacă nu-l veți visa veți fi condamnați să trăiți în continuare coșmarul de azi…

sursa. ciresarii.ro

sursa foto. romaniaevanghelica.wordpress.com

Austria, Sodoma Europei

Vindecătoru

După ce a primit premiul Euroviziunii, transexualul austriac Thomas Wurtz a încheiat cu următoarele cuvinte: „De acum nu ne mai opreşte nimeni.”

Întregul spectacol din Danemarca s-a desfăşurat sub lozinca toleranţei, iar culorile comunităţii gay au fost folosite de-a lungul întregii seri.

Votul acordat acestei spurcăciuni nu a fost decît unul manipulator. Nu pot să cred că Israelul, care a cunoscut mînia lui Dumnezeu la Sodoma şi Gomora, a ales, cu număr maxim de puncte, pe acest Thomas devenit Conchita,  pe primul loc al concursului. Probabil că toată comunitatea europeană a dereglaţilor sexuali s-a mobilizat ca să voteze un asemenea specimen.

Mă întreb: dacă ar fi contat voturile date împotrivă, nu pentru, tot aşa ar fi stat lucrurile?

Este România ţara care să vadă pe locul trei un transexual? De fapt, despre ce Românie vorbim?

Lumea a devenit o găleată de lături. Nu doar Europa, ci şi America şi,  după cum…

Vezi articolul original 345 de cuvinte mai mult

Acţiune caritabilă a Bisericii Penticostale Betania Arad

familie jamu mareBiserica Penticostală Betania Arad se alătură proiectului iniţiat de slujire creştină de a ajuta o familie cu 13 copii din Jamul Mare Judeţul Timiş de a avea o vacă şi un cal pentru a se putea întreţine. Dumnezeu să dea izbândă acestei lucrări.

Pentru mai multe informaţii vă rog accesaţi saitul: slujirecrestina.ro

sursa informaţiei: https://www.facebook.com

VLADIMIR PUSTAN – Un nou început!

Vladimir Pustan împreună cu 402 membrii ai bisericii penticostale Sfânta Treime din Beiuş printre care şi păstorul Adrian Ţapoş, prezbiterii Petrică Ghiulai şi Todiţa Petru, diaconii Lucaciu Călin, Dani Costea şi diaconul Bogojel au demisionat din Cultul Penticostal şi au format Biserica Creştină Sfânta Treime de orientare penticostală nondenominaţională şi necuprinsă într-un cult.

sursa. aradul evanghelic