Ce faci cu puterea pe care o ai?

„Du-te cu puterea aceasta pe care o ai.” Judecători 6.14

Ghedeon îşi făcea lucrul său ascunzând grâul de madianiţi, duşmani de moarte ai poporului său. Pentru că lucra în felul acesta şi era „credencios în puţine lucruri”, Dumnezeu putea să-i încredinţeze sarcini mai mari.

Copil al lui Dumnezeu, „du-te cu puterea pe care o ai!…” Nu te gândi că îţi trebuie o „chemare specială” ca să aduci suflete la Domnul Isus. Dumnezeu nu l-a chemat pe Ghedeon când se lupta cu madianiţii, ci când îşi îndeplinea datoria familiară. Ascultă glasul care îţi spune: „Du-te!” Sufletul pe care ar vrea Dumnezeu să-l mântuiască prin tine este chiar lângă tine. Domnul ţi-l va arăta.

Dacă inimile noastre ar arde de dragoste pentru Dumnezeu şi pentru oameni, n-am putea spune că nu avem ocazii ca să-L mărturisim. „Du-te cu puterea pe care o ai.” Din punct de vedere omenesc, această putere nici nu există, dar din punct de vedere dumnezeiesc, ea este reală şi totdeauna în plină activitate; ea se desăvârşeşte însă în slăbiciune. Când instrumentul lui Dumnezeu este gata, puterea lui Dumnezeu se arată în el.

Ghedeon avea să expună înaintea lui Dumnezeu situaţia umilitoare şi dezonorantă a poporului său. Tot aşa şi noi, când am recunoscut şi am judecat înaintea Lui tot ce este nepriceput şi firesc şi pretenţios în noi, atunci puterea Lui poate să lucreze nestânjenită. Cu această putere a Lui să pornim la lucru. Câte oi pierdute! Câţi oameni care bâjbâie în întuneric, câutând pe cineva care să-i conducă! Dragostea nu aşteptă, ea merge şi caută „să mântuiască ce era pierdut.” „Duceţi-vă…” a spus Domnul Isus, „…şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele…” Ne trebuie altceva decât prezenţa Lui? Dumnezeu să ne ajute să putem şi noi să spunem, în ziua aceea: „Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul”. (Isaia 8.18)