După ce l-a lăsat pe Moise să stea umilit patruzeci de ani lângă turmele socrului său Ietro, în câmpiile Madianului, Dumnezeu i s-a arătat în tufişul arzând şi i-a zis: „Eu sunt Domnul. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul” (Iehova)” Exodul 6.2,3
Dacă vom citi cartea Genesa vom vedea felul în care L-au cunoscut oamenii pe Dumnezeu. În capitolele 12 şi 13 El este numit Domnul, Cel existent prin Sine însuş, Cel veşnic, Cel ce a fost dintotdeauna şi întotdeauna va fi.
În capitolul 14 al Genezei, Avraam ise adresează Domnului, numindu-L: Cel Prea Înalt. În versetul 20, Dumnezeu este Cel ce biruieşte în luptă. Este important să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi în felul acesta. fiecare dintre noi avem luptele noastre în care nu putem birui singuri. Este bine să ştim că avem pe Cineva căruia putem să-I încredinţăm conducerea vieţii noastre cu siguranţa că El ne va face parte de biruinţă. În versetul 19, Dumnezeu este Ziditorul cerului şi al pământului. El nu este doar Creatorul, ci şi Susţinătorul, Păstrătorul Universului (Evrei 1.3). Ca şi Avraam şi noi suntem datori să ne supunem lui Dumnezeu şi să zicem: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul Cel Prea Înalt” (versetul 22). Supunerea sa faţă de Dumnezeu l-a determinat să nu poată accepta nici un fel de dar din partea împăratului care reprezenta răul. Vom fi în stare şi noi să facem ca el? Este ataşamentulnostru faţă de Dumnezeu la fel de puternic ca şi al lui?
În Geneza 15.1,2 (în originalul ebraic) Avraam Îl numeşte pe Dumnzeu ca cel Atotputernic, Cel tare, Cel pentru care nimic nu este imposibil. Tot aşa cum o mamă îşi îngrijeşte, hrăneşte , linişteşte şi satisface copilul, şi Dumnezeu le poartă de grijă celor ce sunt ai Lui.
După ani , Domnul i-a vorbit lui Israel (Iacov) spunând: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău.” Vedem în această expresie trecerea credinţei de la Avraam, la Isaac şi apoi la Iacov. De la bunic, moştenirea credinţei se scurge la fiu şi mai la nepot. Dumnezue ne-a poruncit să vestim lucrările Lui copiilor noştri, ca şi ei să-şi înveţe copiii lor, şi aşa ştafeta să fie trecută la cei ce se vor naşte, pentru ca şi ei să-şi pună încrederea în Dumnezeu. (Psalmul 78.5-7)
Este foarte important ca să le spunem copiilor noştri despre Dumnezeul existent prin Sine, Cel veşnic, Creatorul şi Susţănătorul cerului şi al pământului cu tot ce este pe el, Dumnezeul oştirilor, Stăpânul nostru, Cel ce ne hrăneşte şi ne îngrijeşte, Cel ce ne face roditori. Aceasta este cea dintâi cale prin care vor afla de existenţa Lui şi se vor pătrunde de sentimentul de responsabilitate în faţa Celui ce ne este tuturor Creator şi Judecător drept.
Mai este însă şi un alt nume prin care trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu: „Dumnezeul mântuirii noastre! „Eu sunt cel ce sunt!” Când i-a vorbit din tufişul arzând, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Mă voi arăta poporului într-un fel nou, pe care nu-l cunoaşteţi”.
Cu patru sute de ani înainte, copii lui Israel se pogorâseră în Egipt după mâncare şi o viaţă mai bună. Ce începuse atunci frumos s-a transformat treptat într-o cruntă robie. Prin puterile lor, ei nu s-ar fi putut elibera singuri. În mila Sa cea mare Dumnezeu a privit la suferinţele lor şi s-a pogorât să-i izbăvească cu braţ puternic. Eliberare! Ce minunată experienţă! „Eu sunt Cel ce sunt” a venit ca să le dea ceea ce aveau ei nevoie. Acesta este noul nume pe care li l-a dăruit Dumnezeu israeliţilor.
Tot aşa cum copiii lui Israel au ajuns sclavi în egipt, mulţi oameni de azi, căutând o viaţă mai bună, au ajuns în sclavia păcatului. În căutarea ta după fericire, fii atent! Cercetează toate lucrurile şă păstrează ce este bun. Dacă ai ajuns înşelat şi robit de patimi şi păcat, ţine minte că exită un Dumnezeu al eliberării! Dă-i voie Lui să ţi se descopere ca Cel de care ai neaparată trebuinţă!
Ungândbun 