Darurile Duhului Sfânt (15)

continuare de aici

Astăzi vom încerca să abordăm puţin Darul vorbirii despre cunoştinţă. Acest dar este o manifestare a Duhului Sfânt prin care Dumnezeu ne comunică anumite adevăruri pe care numai El le poate şti, ajutând astfel Biserica într-un moment de nevoie acută.

Darul cunoştinţei nu este o înmilţire de cunoştinţe intelectuale pe cale naturală, acest dar nu este bazat pe o cunoaştere a lui Dumnezeu pe o perioadă lungă de experienţă creştină, el poate fi definit ca fiind, gândul lui Hristos manifestat prin gândul credinciosului,la vremuri de nevoie. Prin acest dar noi suntem protejaţi, putem să ne rugăm mai eficienţi, şi putem să-i ajutăm pe alţii cu un sfat înţelept dat prin Duhul Sfânt în probleme ce privesc viitorul.

Se pot distinge patru feluri de cunoştinţă:

• cunoştinţa naturală umană – este într-o continuă creştere. Cartea lui Daiel spune că în vremurile din urmă „mulţi vor citi, şi cunoştinţa va creşte” (Daniel 12.4). Această cunoştinţă este importantă, dar pe unii îi face mândri, şi astfel, ei nu vor înţelege cunoştinţa lui Dumnezeu. „Omul firesc nu poate înţelege lucrurile Duhului, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte” (1Corinteni 2.14);
• cunoştinţa supranaturală a lumii căzute – este o încercare aminţii naturale de a căpăta informaţii pe căi supranaturale, în locul celor prin Duhul Sfânt. De exemplu: ocultismul, parapsiologia;
• cunoştinţa intelectuală – care vine cunoscându-L pe Dumnezeu personal prin Domnul Isus Hristos (Ioan 17.3; Filipeni 3.10; 1Petru 1.25);
• darul „vorbirii despre cunoştinţă” – este un dar de la Dumnezeu, nu este un fenomen psihic sau o percepţie extrasenzorială (telepatia, clarviziunea). Aceste abilităţi sunt interzise de Cuvântul lui Dumnezeu (Deuteronom 18.9-12).

Exemple de manifestări ale darului cunoştinţei

Prin darul vorbirii despre cunoştinţă:

• Samuel cunoaşte problema animalelor pierdute (1Samuel 9.14-20);
• Natan cunoaşte păcatul lui David (2Samuel 12.7-13);
• Elisei ştie păcatul lui Ghehazi (2Împăraţi 5.26);
• daniel a cunoscut visul lui Nebucadenţar (Daniel 2.1-36);

În viaţa Domnului Isus acest dar s-a manifestat în mult ocazii:

• El ştia ce este în om (Ioan 2.24-25);
• Domnul cunoştea viaţa samaritencei fără ca ea să i-o fi istorisit (Ioan 4.18);
• Domnul Isus a cunoscut discuţia dintre ucenici când îşi diputau întâietatea (Luca 9.46-47);
• Domnul Isus a ştiut că Petru se va lepăda (Ioan 13.38);

În viaţa apostolilor darul cunoştinţei s-a manifestat frecvent:

• Petru dă pe faţă fapta Ananiei şi Safirei (Fapte 5.3);
• Anania află de starea lui Saul (Fapte 9.11-17);
• Filip este încunoştinţat în legătură cu famenul etiopean (Fapte 8.26);
• Ioan află starea celor şapte biserici din Asia (Apocalipsa 2.3).

Darul cunoştinţei lucrează în cooperare cu alte daruri, îdeosebi cu darul înţelepciunii, cu darul profetic şi cu darul deosebirii duhurilor. El aparţine slujbei de prooroc, şi de fapt caracterizează activitatea profetului. Biserica trebuie să primească cu bucurie manifestarea acestui dar atât de important.