Vicepreşedintele care a încercat să se ascundă!

Exact la trei luni după alegerile de la Bistriţa, Dumnezeu dă pe faţă pe Nelu Gurău – vicepreşedintele Cultului Penticostal – care a recunoscut în faţa Consiliului Bisericesc că a avut angajament de colaborare cu Securitatea.

continuarea pe blogul pastorului Petrică Lascău

Pastorul penticostal Cristian Ionescu pe blogul săuPOPAS PENTRU SUFLET spune: „Biserica Domnului Isus din vremea noastră se confruntă cu multe crize de identitate. Într-o vreme în care șerpii modernismului, materialismului și liberalismului șoptesc otrăvitor învățături și curente care duc la păcat și toleranță, avem nevoie de armele luminii și nu de săbiile tocite ale vânzării de frați și compromisului cu sistemul opresiv comunist”. – are perfectă dreptate!

Pastorul penticostal Laurenţiu Balcan pe blogul PENTICOSTALUL spune: „Faptul ca actualul vicepresedinte a mintit peste 600 de pastori penticostali, sfidand astfel reprezentantii catorva sute de mii de credinciosi din Romania si Diaspora, mi se pare mai grav decat un dosar informativ propriu-zis. Dosarul face parte din trecutul lui, minciuna face parte din prezent. Trecutul este ingropat in arhive si in memoria celor care  s-au dus si poate fi explicat si justificat in “n” feluri, dar prezentul nu poate fi justificat. Ce a fost, a fost – noi nu intelegem presiunile la care au fost supusi slujitorii in perioada comunista – dar ce este ne afecteaza iremediabil. Vicepresedintele ne-a mintit!”

Patorul penticostal Vasilică Croitor pe blogul lui RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI spune: „Iureșul care s-a iscat în țară și în Diaspora, după declarația vicepreședintelui în care admitea faptul că a avut un angajament de colaborare cu Securitatea, era ceva ce putea fi evitat atât de ușor dacă s-ar fi recurs la dialog, şi nu la manipulări, atunci când au înţeles că apariţia cărţii este iminentă.”

Pastorul penticostal Victor Opriş pe blogul pastorului Petrică Lascău spune: „Ca pastor in cultul penticostal inca din anii “80, am fost foarte socat sa citesc postarea ta, frate Petrica cu privire la Gurau. N-am fost si nu voi fi niciodata de acord ca oamenii care au semnat un angajament cu securitatea, indiferent de imprejurarile invocate de ei, sa ne reprezinte pe noi, cei care am trecut prin aceesi perioada cu ei si am avut de suferit probabil mai mult decat ei, dar n-am cedat platind orice pret. Iar ei cu nerusinare, in ciuda faptului ca li s-a oferit de atatea ori posibilitati sa se retraga sau sa demisioneze, nu au facut-o (din motive lesne de inteles). Ei nu ne reprezinta chiar daca sunt presedinti sau cu alte functii in cult. Cred ca reprezinta in continuare institutile pe care le-au slujit, iar bisericile sunt conduse de Criostos Care ne reprezinte in lume si inaintea Lui Dumnezeu. Iesind acest caz la lumina (cred ca inca sunt multe ascunse) este o dovada in plus ca sistemul este bolnav, daca nu mort si ar trebui sa Il declaram pe Cristos singurul Cap al Bisericii si nu o organizatie sau un sistem lumesc”. – un punct de vedere care ar trebui analizat.

Patorul penticostal Vasilică Croitor revine astăzi pe blogul RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI şi spune: „Ne aflăm la douăzeci de ani de la Revoluţie, iar realitatea este că Biserica nu s-a ridicat deasupra deasupra societăţii şi nu şi-a aumat rolul care i-a fost încredinţat prin mandatul divin. Am fugit de actul dificil al confruntării cu propiul nostru trecut şi de aceea ne găsim aşa de greu drumul. O reformă morală este posibilă – ne-o cere Biblia, istoria Bisericii şi situaţia curentă”. –Răscumpărarea memoriei pag. 381

 

Darurile Duhului Sfânt (21)

continuare de aici

Darul tălmăcirii limbilor

Darul tălmăcirii limbilor este manifestarea Duhului Sfânt care trebuie să însoţească manifestarea limbilor, dând astfel înţeles mesajul comunicat în alte limbi.

Miracolul vocal al vorbirii în alte limbi este canalul prin care transmitem Domnului închinăciunile noastre.

Darul tălmăcirii limbilor este un dar supranatural prin care primim în duhul nostru înţelesul vorbirii necunoscute transmis prin organele vorbirii.

Tălmăcitorul nu va reproduce cuvânt cu cuvânt, mesajul transmis în alte limbi, ci va expune doar înţelesul vorbirii necunoscute.

Darul vorbirii în alte limbi împreună cu darul tălmăcirii au valoarea darului profeţiei. „Cine prooroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete biserica zidire sufletească” (1Corinteni 14.5).

Mesajul transmis prin interpretarea limbilor trebuie să aducă zidire spirituală Bisericii.

Darul profeţiei

Profeţia este o manifestare a unui cuvânt din partea Domnului, emis spontan, prin orice membru al trupului, pentru zidire, sfâtuire şi mângâiere a bisericii: „Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfâtuire şi mângâiere” (1Corinteni 14.3).

Acest fel de manifestare nu este limitat doar la perioada Noului Testament.

Acest dar este o manifestare a puterii lui Dumnezeu prin gura şi prin cuvintele gurii celui care vorbeşte. „Voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el va spune tot ce voi porunci Eu, zice Domnul” (Deuteronom 18.18).

Prin darul profeţiei se manifestă o vorbire:

• spre edificare, adică spre întărirea în credinţă şi creştere spirituală;
• pentru sfătuire aducând un mare folos pentru viaţa spirituală acredincioşilor;
• care aduce consolare, adică vindecă rănile sufleteşti.

Darul profeţiei nu trebuie confundat cu darul „profetului”. Profetul este omul lui Dumnezeu prin care se manifestă darul profeţiei dar uneori şi mai multe daruri.

Prin darul profeţiei astăzi nu trebuie să se aducă o nouă revelaţie pentru complectarea Bibliei. Darul profeţiei care comportă zdruncinări, descurajări, tulburări şi gsticulări ieşite din comun, nu este de la Duhul Sfânt.

Darul profeţiei se manifestă de obicei: în timpul rugăciunii, în timpul predicii, după o vorbire în alte limbi, în împrejurări critice, în dicuţie personală pentru zidirea, mângâierea şi sfătuirea cuiva.

În biserică nu trebuie făcut abuz de folosirea acestui dar. În ocaziile de închinare nu este bine să se transmită bisericii multe mesaje prin profeţie (1Corinteni 14.29-33). Profetul indisciplinat sau vulnerabil nu face o lucrare divină. Profeţilor li se cere să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu şi să trăiască o viaţă sfântă.

Un mesaj profetic va fi autentificat, dacă:

• se împlineşte prezicerea (Deuteronom 18.21-22);
• în viaţa celui care manifestă darul profeţiei există maturitate spirituală (Matei 7.20);
• cel prin care se transmite mesajul iubşte caracterul lui Isus;
• cuvântul profetic nu este în afara Bibliei.

Dumnezeu doreşte să comunice cu noi în orice timp. De aceea noi trebuie să primim cu bucurie darul profeţiei, prin care ne sunt aduse mesaje direct de la Dumnezeu, pentru edificarea noastră.

„Dar aceste lucruri (manifestările darurilor despre care am vorbit) le face unul şi acelaş Duh, care dă fiecăruia în parte (în mod particular) cum voieşte” (1Corinteni 12.11).