Darurile Duhului Sfânt – concluzii

Am încercat în mai multe episoade să prezint un mic studiu biblic despre darurile spirituale, darurile Duhului Sfânt menţionate în pasajele din Romani 12.6-8; 1Corinteni 12.4-10, 28, 29 şi Efeseni 4.7-11.

Ca bază informativă pentru acest studiu am folosit Biblia şi câteva materiale cu privire la darurile spirituale care mi-au fost disponibile.

Cunoştinţa biblică este foarte benefică în vederea creşterii şi maturizării credincioşilor (1Petru 2.2), fără cunoştinţă într-un anumit domeniu falimentăm (Osea 4.6). Dacă noi nu avem o cunoştinţă biblică despre darurile Duhului Sfânt, nu vom putea recunoaşte ce dar ne-a dat Dumnezeu şi nu vom şti nici cum să ne folosim darul primit.

Fiecărui membru din trupul lui Hristos, Dumnezeu i-a dat cel puţin un dar (1Corinteni 12.7; Romani 12.6; Matei 25.14). Darurile sunt ale Bisericii, în trupul lui Hristos fiecare membru este diferit de celălalt şi are o funcşie particulară. În vederea exercitării funcţiei, Dumnezeu echipează pe fiecare credincios cu darul cel mai potrivit. Darurile nu sunt date unei clase privilegiate de credincioşi, ele sunt date membrilor, de aceea fiecare membru este important.

Toate darurile vin de la o singură sursă – DUMNEZEU – chiar dacă găsim scris că Hristos a dat daruri (Efeseni 4.7-12), că Duhul Sfânt dă daruri (1Corinteni 12.11) şi că „orice dar bun şi desăvârşit se pogoară de sus de la Tatăl luminilor” (Iacov 1.17), nu este bine să separăm cele trei Persoane ale trinităţii care sunt implicate în toate aceste aspecte care privesc binele bisericii. Darurile ne sunt date de Tatăl, prin Fiul şi se manifestă în biserică sub directa supraveghere a Duhului Sfânt.

Am prezentat trei grupe de daruri spirituale, de daruri ale Duhului şi anume: darurile de echipare, darurile motivaţionale şi darurile de manifestare.

În cele ce urmează am să le prezint pe fiecare pentru a le putea găsi mai uşor:

Pentru a creşte o biserică plină de oamenii care să acţioneze cu maturitate în toate darurile discutate în aceste postări anterioare, credincioşii trebuie să fie corectaţi cu delicateţe şi să fie încurajaţi să-şi folosească toate darurile.

Biserica trebuie să asigure un mediu propice în care oamenii să-şi dezvolte folosirea darurilor.

Cel mai prielnic mediu în care se manifestă în mod eficient darurile spirituale este dragostea (1Corinteni 13).

Trebuie să punem accentul şi pe darurile şi pe roada Duhului, toate sunt esenţiale şi de folos bisericii. Lipsa roadei Duhului Sfânt aşa cum este redată în (Galateni 5.22-23) face inutilă orice manifestare a duhului.

O biserică nu poate să fie o biserică Nou-testamentală complectă, fără să fie sensibilă şi deschisă tuturor manifestărilor Duhului Sfânt.

Doresc ca Dumnezeu să binecuvinteze pe orice credincios, care a citit aceste postări, cu o cunoaştere mai profundă a darurilor spirituale, şi cu credinţa necesară folosorii darurilor pe care le are, în lucrarea de extindere şi edificare a Bisericii lui Dumnezeu.

Un comentariu la “Darurile Duhului Sfânt – concluzii

  1. vorbiti daca se poate despre darul profetiei pt ca este mare nevoie ca fratii sau surorile care au primit acest dar sa stie cum sal foloseasca in vederea zidiri si mingiieri va multumesc fr cristi

Lasă un comentariu